Gura lumii

Concurenţă mare pentru viitoarele alegeri parlamentare din judeţ, după cum se vehiculează la bursa zvonurilor. Cel puţin câte trei candidaţi din principalele formaţiuni politice şi-au anunţat deja dorinţa de a ajunge în parlament. De la trandafirii, gurile rele spun că prima înscrisă ar fi fost lidera care, în urmă cu vreo doi ani, a aplicat pentru toate funcţiile de conducere din judeţ, inclusiv pentru cea de prefect, ca să fie sigură că va ajunge măcar în fruntea unei instituţii judeţene. Săgetătorii cică au muncă grea de selectare a candidaturilor, toate de calibru „greu”, pentru că săgetătorii vor să-şi reîntregească grupul parlamentar diminuat în urmă cu jumătate de an. Gurile rele spun că printre pretendenţi se numără şi un fost candidat la Senat, propovăduitor al moralei în politică, şi care a pierdut alegerile din 2008, la mustaţă. În calculul săgetătorilor au intrat şi vreo doi primari din zonă, aşa că analiza candidaturilor le va da mult de furcă. Şi la portocalii, se întrevede o candidatură revanşardă. Se vehiculează că se va înscrie în luptă însuşi secretarul general al Camerei Deputaţilor, care astfel, ar avea motiv să vină mai des prin judeţ, ca să-şi pregătească terenul pentru preşedinţia consiliului judeţean de peste doi ani.

Mai deunăzi, au ajuns în oraşul de la umbra Cetăţii nişte zvonuri lansate prin sudul judeţului, cum că un poliţist cu funcţie, a dat curs unor informaţii false strecurate, în ureche, de oareşcine, la un şpriţ. Nici una, nici două, şeful a pus mâna pe staţie şi şi-a trimis subalternii să pună sechestru pe câteva colete, ce erau pe punctul de a fi trimise peste Ocean. Bineînţeles că totul s-a făcut cu mare tevatură, şeful gândindu-se că a dat marea lovitură, care-l va propulsa în structurile de conducere judeţene, la care visează de ani de zile. Dezamăgire mare, când s-a constatat că pachetele frumos ambalate nu conţineau ţigări de contrabandă, aşa cum i se şoptise şefului, ci nişte piese şi ceva aparatură electronică. După marele fâs, toate organele şi-au luat coada la spinare, şi au plecat încetişor, făcându-se că plouă. Nici pe departe verva de la începutul acţiunii în forţă, când, din exces de zel, erau cât pe ce să prăduiască pachetele, în lipsa proprietarului.