Gura lumii 29.10.2014

Povestesc cârcotaşii, că într-o sfântă zi de duminică, într-un mare târg de maşini şi alte alea, foarte căutat de amatorii de chilipiruri automobilistice, două personaje, ambele cu domiciliul în urbea de la poalele cetăţii, şi ambele legate, într-un fel sau altul, de personajul supranumit Micul Bonaparte, s-au cam dat în stambă în văzul mulţimii. Cică, vorbesc zvonerii care se dau martori oculari, între cei doi indivizi a început o ceartă de toată frumuseţea. La început, cei aflaţi prin apropierea lor n-au înţeles despre ce este vorba, dar apoi, belind bine ochii şi lungindu-şi urechile spre cei doi, s-au prins de unde a pornit cearta. Atât le-a trebuit răspândacilor să afle, că imediat au şi dat-o expres pe ţeavă în toată urbea de sub cetate. Cică, vorbesc cârcotaşii, cearta a pornit de la faptul că unul dintre cei doi, cel aflat în legătură de rudenie cu Micul Bonaparte, i-ar fi dat o sumă consistentă cu împrumut celuilalt. Iar acesta cică a uitat să i-o mai restituie şi se şi dădea lovit în aripă de câte ori era căutat de celălalt. Dar iată că personajul cu banii daţi împrumut l-a prins pe jupân la târgul de care aminteam la început. Şi când l-a văzut s-a înroşit ca un corcodan şi haţ la el, să-l ia la întrebări.

Nu toată lumea se naşte cu noroc şi cu posibilităţi de susţinere într-o funcţie care să-i aducă beneficii considerabile. Şi tocmai de aceea, pentru că înseamnă mult cuvântul „tati“, un ales local din municipiul cu castel îşi permite să facă numai ce vrea şi când vrea. Gurile rele spun că, de cele mai multe ori, dă dovadă de un je m’en fichisme debordant şi multă relaxare, dar nici un coleg  nu poate să mişte un deget sau să spună o vorbă nepotrivită la adresa alesului local, pentru că nu ar avea nici un rost. De aceea, povestesc aceleaşi guri rele, că odată cu funcţia pe care o deţine, şi nepăsarea faţă de tot ce înseamnă decizie luată în favoarea cetăţeanului este tot mai evidentă. Dar nimic nu pare să-i umbrească fericirea de pe chip şi buna dispoziţie, nici măcar în şedinţele la care trebuie să participe. Să fie oare „piedestalul straşnic“ pe care se bazează în orice moment? Cert este că în aceste condiţii, multă vreme de acum încolo va ocupa un scaun la masa aleşilor, despre  care se presupune că ridică mâna în favoarea şi spre binele cetăţenilor.