Gura lumii 28.06.2013

Se vorbeşte prin vecini că un mare marţafoi din lumea politichiei locale, care de când s-a vârât în politică  a strâns averi peste averi, de nici el nu le mai ştie numărul, se pregăteşte să dea un nou tun. Unul baban de tot, care să-i aducă câştiguri care să le ajungă urmaşilor săi, şi urmaşilor acestora, dacă vor şti doar să administreze ceea ce a strâns el în cei vreo 10 ani de când a început să acumuleze en gros de pe urma politicii. Cică omul se grăbeşte să dea respectiva lovitură, deoarece îi este teamă că dacă mai trec vreo câteva luni s-ar putea să nu mai apuce s-o dea. Aşa că, deja şi-a pus gealaţii să pregătească „lucrarea”, iar el a şi trimis sus la „împăratul” rugăminte de susţinere, ca nu cumva să rateze lovitura. Rugămintea era însoţită, se înţelege, şi de legământul ferm că o parte din câştig va fi vărsată în puşculiţa acestuia.

Ştiţi celebra frază, din nu mai puţin celebra piesă, „trădare, trădare, dar să ştim şi noi”. Cam aşa, cică, stau lucrurile într-un partid aflat încă pe cai mari, deşi putem spune că, de-o vreme încoace, bidiviii au început să obosească şi cam gâfâie. Aşadar, vorbesc surse care se dau foarte bine informate, surse care spun că s-au oploşit pe lângă câţiva boşi locali din partidul cu pricina, că între greucenii de la vârful organizaţiei locale ai formaţiunii de care facem vorbire a intrat dihonia. Chiar dacă lucrurile încă n-au degenerat şi nu se văd din exterior, în interiorul organizaţiei se simte frecuşul. Deocamdată, spun răspândacii, fiecare dintre greuceni caută să-şi atragă de partea lui cât mai mulţi dintre membri. În primul rând, pe cei care au sânge în cojones, iar apoi şi pe cei mai neimportanţi. Nu de alta, dar să fie la număr, când vine vremea votului.