Gura lumii, 28.04.2011

Vorbeşte lumea că un membru important al unui partid cu o roză dintr-o comună, fostă minieră, situată din apropierea municipiului cu castel, face bani frumoşi din vânzarea de fier vechi. Gurile rele spun că omul nostru are mână liberă de la o companie naţională profilată pe minerit, al cărei director, de când a fost numit pe post, a reuşit să pună de tot compania pe butuci, desăvârşind opera de distrugere începută de unii dintre predecesorii săi. Mai exact, despre directorul respectiv se vorbeşte că a vândut la fier vechi cam tot ce mai funcţiona prin cunoscuta companie naţională, cu sediul în municipiul cu mândră cetate. Având în vedere însă că directorul nostru nu este de specialitate şi nu are nici în clin nici în mânecă cu domeniul cu care se ocupă compania lui, ar putea fi o scuză de ce procedează aşa. Dar aici nu-i vorba de scuze, vorbesc cârcotaşii, ci de o acţiune bine coordonată de anumiţi şefi de-ai săi pe linie politică, personaje sus-puse, care beneficiază de banii obţinuţi din tunurile date cu utilajele, piesele şi subansamblele vândute ca fier vechi. Tot gurile rele mai vorbesc că o parte din bani este destinată viitoarei campanii electorale a unor parlamentari cu o floare la butonieră, dar şi că-i mirare mare cum de organele competente, care n-au cum să nu cunoască aceste lucruri, nu se sesizează deloc.

Spun cârcotaşii că patroana unei firme, care ţinea contabilitatea unei organizaţii judeţene de partid, a fost dată afară recent, pe motiv că oamenii s-au săturat de ea, din cauză că femeia a dat ţepe peste ţepe, dijmuind banii partidului. Acum, când a venit la conducerea organizaţiei judeţene a venit o nouă echipă, lumea s-a prins de matrapazlâcurile patroanei respective şi, normal, că au pus-o urgent pe liber pe doamna cu pricina. Acum, femeia când s-a văzut că nu a mai fost scoasă din cărţi de la partid, a început să-i împroaşte cu noroi pe liderii locali, că aşa e la noi, şefii sunt de treabă până te lasă să-ţi faci mendrele cum vrei tu.