Gura lumii 28.02.2012

Tinereţea e o trufie, rareori o valoare, spunea Marin Preda, într-un roman devenit clasic. În cazul sportivilor, valoarea îşi etalează strălucirea de la vârste destul de fragede, dar sunt şi numeroase cazuri în care talentul se pierde pe drum, din cauza lipsei de seriozitate, manifestată printr-o viaţă extra-sportivă necorespunzătoare. Pentru a evita o astfel de situaţie, unui tânăr şi talentat fotbalist de la un club de tradiţie din sudul judeţului i s-a pus în vedere să-şi bage minţile în cap. Cică tehnicianul, care are şi el un fiu de vârstă apropiată cu respectivul junior, l-a invitat pe tânărul care cochetează cu loturile naţionale, la o discuţie bărbătească şi i-a atras atenţia să îşi pună la punct programul din timpul liber. Jucătorului i s-a spus că dacă nu va înceta cu nopţile pierdute prin cluburi, cu plimbările şi vizitele nocturne pe la fete şi cu prietenia cu licorile carbogazoase interzise, va fi dat afară de la echipă. Rămâne de văzut cât va reuşi talentatul junior să se abţină de la „dulcegăriile” vârstei şi cât va şti antrenorul să-l motiveze să urmeze drumul dificil al performanţei.

Aruncarea pisicii moarte în cârca altora a devenit „sport naţional” printre politicienii români. Ca dovadă, edilul unei localităţi dintr-o zonă cu lămpaşe a ajuns la stadiul în care încearcă să transfere vina pentru subfinanţarea echipei de fotbal din urbea sa, în spatele sindicatelor miniere din oraş. În prima etapă, în încercarea disperată de a da bine în ochii populaţiei, primarul a dat sfoară-n oraş că nu va renunţa în ruptul capului la echipa de fotbal, pe motiv că fotbalul este un fenomen social şi nu vrea să-i priveze pe cetăţenii săi de sportul rege. În runda a doua, când fondurile s-au diminuat, edilul a precizat că lumea trebuie să se mulţumească şi cu performanţe modeste ale echipei, pentru că e vreme de criză. Recent, când bugetul a ajuns la fundul sacului, primarul s-a plâns că sindicatele din oraş nu sprijină deloc activitatea sportivă. E drept că pe vremuri, din banii sindicatelor miniere, trăiau bine toţi cei care aveau acces la ei, de la autorităţi la echipa de fotbal, însă acum, mineritul e la podea şi singura sursă de finanţare a sportului, la acest nivel, au rămas banii publici, colectaţi din impozitele populaţiei.