Gura lumii 27.10.2015

Vorbesc gurile rele că un fost mare parlamentar de pe la noi, cu slujbă bună în Capitală, s-a zbătut să-şi pună “prietena” pe o funcţie călduţă, tot în Capitală. Cică a făcut acest lucru fiindcă vroia să o aducă pe tânăra mimoză mai aproape de el, ca nu cumva din cauza depărtării să i-o sufle altcineva şi s-o piardă. Necazul a fost că, taman când toată problema părea rezolvată şi gagicuţa cu pricina se pregătea să se mute în Bucureşti, s-a stricat paranghelia, şeful de la instituţia unde trebuia să ajungă domnişoara, pierzându-şi postul. Aşa că, deocamdată, transferul spre Capitală al demoazelei s-a blocat. Acum, vorbesc cârcotaşii, omul nostru încearcă să pună pe picioare o nouă strategie, una de avarie, deocamdată, pentru a rezolva rapid situaţia domnişoarei. Care domnişoară, cică, văzând că a rămas cu ochii în ploaie, l-ar fi ameninţat că îl lasă de căruţă, deoarece are destui pretendenţi la nurii ei, gata să-şi pună la bătaie banii şi influenţa.

Spun cârcotaşii că un afacerist din oraşul pe unde trăiesc zimbrii a pierdut tot ce a reuşit să strângă, mai mult sau mai puţin cinstit, până acum. Zvonerii povestesc pe la colţuri că afaceristul cu pricina s-a băgat adânc în datorii şi a trebuit să cedeze totul băncilor, după ce nu a mai putut să-şi plătească creditele acumulate. Cică omul nostru a cam ajuns la fundul sacului, iar băncile s-au pus pe capul lui să-l execute. Speranţa lui era la o rubedenie care mai are ceva bănet, însă şi aceasta are problemele ei. În atari condiţii, fiind la aşa mare înghesuială, cică afaceristul respectiv a început să bată pe la uşile celor pe care i-a ajutat în vremurile în care afacerile îi mergeau din plin. Şi atunci a văzut şi el cum sunt oamenii, fiindcă uşile celor pe care i-a ajutat nu s-au deschis.