Pinjelică, un afacerist de carton dintr-un oraş cu multe lămpaşe, s-a inflamat foarte tare, după ce mai multe iscoade au început să-i ia afacerile necurate la un mic control. Respectivul, poreclit astfel, deoarece trăia de pe urma vânzării pingelelor, este un apropiat al „famigliei” şi un fin cunoscător al contractelor pe bani publici, iar afacerile sale necurate cu familia sunt atât de multe, încât doar o parte dacă ar fi verificate de organele abilitate, s-ar lăsa cu urmări grave, pentru el, bineînţeles. De aceea s-a şi inflamat când câinele de pază al democraţiei l-a luat în vizor. Pentru a-i intimida, spun gurile rele, Pinjelică s-a gândit că ar trebui să latre cât îl ţin puterile şi să ameninţe cu bătaie, cu judecata şi cu toţi sfinţii, poate, poate cineva va fi impresionat şi va da înapoi. Numai că, nimeni n-are de gând să se teamă de lătratul lui, iar cârcotaşii promit dezvăluiri fulminante despre afacerile acestuia cu mahărul municipiului. Spre exemplu, una ar fi vopsirea trecerilor de pietoni cu vopsea mai proastă decât varul.
Într-o zonă săracă din judeţ, odrasla unui cântăreţ care striga din toate puterile „au inima mea”, susţine un test care-i va da paşaport de om cu scaun la cap. Totul bine şi frumos până aici, dacă examenul respectiv ar fi şi pe bune. Numai că, gurile rele spun că tatăl odraslei a scos din buzunar pentru a se asigura că fiul său va trece testele cu brio o sumă în euro cu trei zerouri, adică de vreo câteva sute de ori mai mult faţă de un amărăştean, care şi el, la rândul lui dă ceva, că aşa cere obligaţia. O măslină, un pişcot, ca de protocol. Însă, cu cât este mai mare în fiţe persoana care urmează să-şi achiziţioneze un asemenea document, cu atât cotizaţia neoficială, ca să nu-i spunem şpagă, este şi ea mai consistentă. Asta, deoarece se presupune că şi posibilităţile sunt pe măsură când vine vorba să-i faci pofta odraslei.
