Gura lumii, 24.06.2014

Pseudo-baladă prozaică, dar cu versuri, pe ici, pe colo. Se aude prin marele târg că marele şogun – omul ăl mai bun, cu pasul şontâc, puşca la oblânc, cu pădurea-n chept şi cuvânt deştept – şi-a pus în minte să lase moştenire generaţiilor viitoare – ale lui, nu ale noastre, evident – încă o mare posesiune umbroasă – cu locuri de casă, cu păşuni de coasă şi apă frumoasă -, într-un loc unde se-ngrămădesc toate minunile pământului. Cum are suficient de mult antrenament şi de-acela-n furcă – unde mereu urcă ozon de ozon şi păstrăvi felii, mamă, să ne ţii -, nu i-a trebuit mult timp să descopere pe cine şi cum poate manevra – omuleţ sadea, cu dor de viloacă şi de piţipoancă. Toată combinaţia s-a realizat, apoi, spun zvonacii şi gonacii – nu godacii! -, printr-o învârtitură de tirbuşon. Astfel, după ce a ajuns să controleze o mare adunare, de neaoşi în mişcare, a şi pus de câteva directive care, se spune, bine îndeplinite – puţin risipite, fără de ispite -, vor aduce un mare dezastru – ca la Zoroastru prins în capodastru. Ultimul pas va fi transformarea dezastrului în avere – nu-i pen’ cine cere, ci pe cin’ se nimere, după aldămaş cu micul rândaş. No, aşe!

Tună a control mare, cu zurgălăi ce pot fi uşor confundaţi cu cătuşele, dinspre o instituţie unde nu se practică decât adunarea şi mazilirea. Controlul va veni, după cum se arată în scriptele oculte ale „agenturilor”, la o primărie cu drag de învârteală mare în scop de curentat cetăţeanul verde. Venea el controlul cu zurgălăi mai de demult, dar mai erau câteva piese lipsă în maşinăria de tuns edili şi subedili şi a durat ceva timp până au fost procurate de procuratori din import vecinesc. Partea cu tunatul e importantă, pentru că sunt prin hârţoage ceva găuri europoide de te-apucă dorul şi de ştras şi de burg – să fugi şi să nu te mai întorci, o vreme. Va fi interesant cum transformarea cinstei aparente în mârlănie evidentă va opri, vreme bună, şi vântul de prin zonă.