Gura lumii 22.01.2015

Deşi lucrurile se vor a fi bine organizate în unele instituţii publice, la o analiză mai atentă, nu sunt chiar aşa. Şi cum este forfotă mare cu obiectele plasticate, pe care va trebui să le foloseşti când te duci la doctor, nu mai ştii încotro să o apuci odată ce ai ajuns la locul cu pricina. Indicaţiile care ţi se oferă pe panou nu prea se potrivesc cu realitatea. O anumită solicitare scrisă ar trebui să fie pe masa omului de la pază, aşa cum scrie cu litere mari pe o bucată de hârtie atârnată pe perete. Dar ca să vezi, hârtia nu-i. Şi aşa apare nedumerirea pe chipul omului nostru, când toţi cetăţenii vin la el să ceară, şi el nu are ce să dea. Evident, pus în situaţia asta, eşti îndrumat să mergi mai departe, la etaj, că acolo sigur o să găseşti ceea ce cauţi cu disperare. Atunci, rolurile din piesă nu mai sunt aceleaşi, omul cu paza nu mai e cu paza, mai degrabă cu indicaţii apropiate de cele de fluidizare a traficului.

Iată vine în cale, se cobor la vale… un autocar cu specialişti, tocmai de la vârful unei firme de stat, trimişi în interes de serviciu, bineînţeles! Şi unde să meargă în altă parte ai noştri delegaţi, decât pe plaiuri renumite ca fiind primitoare, cu vinuri alese, toamna târziu culese. Se vorbeşte-n târg, dar şi pe la colţuri, că în acel autocar s-au înghesuit, drum lung să străbată, mai multe persoane iubitoare de excursii. Aşa se face că ajunşi la destinaţie, au fost primiţi cu mese întinse şi făclii aprinse, de le-a plăcut aşa mult, că au promis să revină şi anul viitor. Doar că nu se ştie dacă şi data viitoare, cheltuiala va fi suportată tot din banii firmei de stat, care şi aşa, abia de mai respiră sub povara datoriilor.