Gura lumii

Vorbeşte lumea prin târg cum că într-una dintre secţiile unui spital aflat în localitatea de la poalele Cetăţii, igiena este una care lasă foarte mult de dorit. Cel care, afirmă că, s-a convins pe propria piele de acest lucru, povesteşte că pe lângă faptul că, ziua în amiaza mare, atunci când a ajuns la poarta secţiei, uşa era încuiată şi a fost nevoit să sune la sonerie pentru ca asistenta să vină să deschidă, odată ajuns în cabinetul medicului, acesta stătea tolănit şi urmărea liniştit o emisiune la televizor. Dar, culmea, oripilarea abia acum începe. Păţitul nostru, care a mers la doctor pentru o afecţiune în zona gurii, povesteşte că atunci când medicul s-a hotărât să-l consulte, nici măcar nu s-a spălat pe mâini. Şi ca totul să fie ca şi desprins din filmele de groază, i-a cerut pacientului să caşte gura, introducându-şi mâinile nespălate, neacoperite de mănuşi şi pe deasupra şi cu gust sărat, în gura sa. Şi atunci, să ne mai mirăm de ce grozăvenii se întâmplă prin spitale?

Vorbeşte lumea prin târg că într-o localitate aflată în vestul Văii Jiului, cei care se ocupă cu distribuirea ajutoarelor pentru tratamente medicale, trimise în teritoriu de cei din Capitală, le împart după bunul lor plac, nu după gravitatea situaţiei bolnavilor. Aşa se face că, spun gurile rele, aceste plocoane, destinate oamenilor nevoiaşi, care trăiesc doar din ajutorul social de la stat şi care nu au bani pentru a-şi face tratamentele necesare supravieţuirii pe această lume, ajung la cei care au cunoştinţe prin primăria de culoare roşiatică. Tot babele bârfitoare spun că acele persoane care au într-adevăr nevoie de bani sunt programate de fiecare dată pentru următoarea tranşă de bani, probabil, aşteptându-se să vină ziua în care vor pleca dintre noi, zi în care nu vor mai avea nevoie de ajutorul statului.