Gura lumii 21.12.2016

Se lucrează din greu la demolarea unui şef autohton, iar detractorii, odată ce au găsit o fisură în soclu, sapă meticulos, până la dărâmarea lui. Pe principiul gura care ţipă mai tare este auzită, băieţii s-au pus pe treabă şi lansează tot felul de mesaje, unele mai zgomotoase decât altele, iar cine îi aude îi crede, fără să poată verifica dacă informaţiile lor sunt veridice sau nu. Şi, aşa cum se obişnuieşte în ultima vreme, tribuna principală a detractorilor este o reţea de socializare. Iar, din momentul în care campania, deloc întâmplătoare, a fost pornită, nu se ştie cine şi unde o va opri. Un lucru este sigur, imaginea celui vizat de băieţii guralivi va fi cu siguranţă afectată.

Deşi rămaşi corigenţi la scrutinul care tocmai s-a încheiat, neputând să obţină un scor de trecere, membrii unui partid politic s-au bucurat ca nişte învingători. Aşa că, au ridicat multe semne de întrebare prin felul în care s-au comportat. Şi, în căutarea unei explicaţii, nedumeriţii au găsit un răspuns: scopul lor în alegerile trecute nu a fost să ajungă în Casa Poporului, altul fiind rolul lor. Ei au fost, de fapt, gura care spunea ceea ce nu putea să spună o altă formaţiune, care s-a ferit să-şi atace adversarii şi care a reuşit. Tocmai de aceea bucuria a fost mare. Cu o singură remarcă, unii dintre cei care trebuiau să vorbească în campanie, din politica autohtonă, uitau care sunt mesajele principale şi se pierdeau în alte discursuri, amintindu-şi abia la sfârşit să spună ceea, ceea ce era mai important.