Gura lumii, 21.05.2018

Uluitor cum şi cât se poate încasa din banul contribuabilului fără să mişti un deget. Umblă vorba că într-o urbe din sudul judeţului, nişte băieţi în albastru plătiţi cu bani frumoşi să apere o instituţie sunt plătiţi aproape degeaba. Ar fi chiar inutili. Au totuşi şi ei un rol, acela de portar. Cârcotaşii povestesc că în zona stabilimentului îşi fac veacul mai mulţi ciorditori şi până acum au făcut ceva victime. Păgubiţii sperau că-şi vor recupera bunurile furate sau măcar că răufăcătorii vor plăti pentru fărădelegi. Se bazau pe faptul că instituţia cu rang sporit de securitate este supravegheată şi video. Numai că mare le-a fost mirarea să afle de la cei plătiţi de stat să vegheze că sistemul e de ochii lumii, că nu funcţionează şi că ei nu au nici un motiv să mai dea câte o geană şi prin colţul rămas de izbelişte al clădirii. Şi când te gândeşti că tocmai prin colţul ferit se poate strecura oricine şi poate face ravagii, pentru că în clădire sunt bunuri care, în unele cazuri, valorează de mii de ori greutatea lor în aur.

Se dau lupte crâncene pentru şefia unui serviciu dintr-o localitate a regiunii cu lămpaşe. Gurile rele spun că şeful urbei a decis să înfiinţeze un serviciu care să se ocupe de valorificarea patrimoniului localităţii. La conducerea structurii are nevoie de un şef şi câţiva angajaţi. Pentru primul post se dau lupte grele, deşi este încă doar pe hârtie. Cârcotaşii susţin că şeful urbei a fost convocat de comunitatea sătească din care face parte şi i s-a cerut de tartorul ei să aleagă un băştinaş şi nu o ”barabă”. Bătaia este mare pe viitorul post, pentru că şeful serviciului n-ar prea avea de lucru, dar ar încasa o leafă de mii de lei. În plus, ar avea timp berechet să se ducă la întors fânul, să-şi îngrijească animalele ori să-şi valorifice brânza, îndeletniciri tradiţionale ale comunităţii.