Gura lumii, 20.08.2013

Un fenomen de exagerare a libertăţilor acordate se consemnează în această perioadă la un club de tradiţie, renăscut recent într-o nouă formulă, ca o reacţie firească la acapararea puterii a celor care au trăit sub un anumit tip de sistem dictatorial. Astfel, după ce au fost conduşi mai mulţi ani cu o mână de fier de un patron care acum are probleme cu legea, acum, foştii oficiali ai grupării respective au umflat la maximum organigrama noului club. Au apărut astfel, posturi cu denumiri pompoase, care practic, nu au nici o atribuţie, dar şi funcţii absolut necesare care lipseau pe vremea fostului şef. Cică s-au iscat deja şi primele călcări pe picioare şi chiar primele divergenţe în lupta pentru funcţiile călduţe. Pe moment, aceste frecuşuri sunt relativ minore, deoarece sumele de bani puse în joc sunt minime, însă, există riscul ca acestea să se acutizeze, atunci când conturile clubului vor fi mai generoase. Ce va fi, vom vedea, însă e greu de crezut că va fi linişte şi înţelegere cu atât de mulţi şefi pe metru pătrat.

Grijile, stresul şi responsabilitatea antrenorilor sunt imense, indiferent de sportul practicat de elevii lor, de nivelul ligii în care activează sau de vârsta jucătorilor. Tehnicienii sunt puşi de multe ori în situaţii complicate şi complexe, fiind obligaţi să facă, uneori, din ţânţar armăsar sau din jucători ofiliţi sau fără experienţă, echipe competitive şi cu rezultate bune. Astfel, pot fi de înţeles deciziile radicale, milităria ori stilul dictatorial de a dirija un grup. Totuşi, există şi legi nescrise, care interzic anumite „tratamente” pe care antrenorii cu coloană vertebrală dreaptă şi moralitate le respectă. Din această perspectivă, a călcării unor legi nescrise, cârcotaşii susţin că un tehnician priceput şi competent ce activează la o echipă din sudul judeţului a cam călcat pe bec în ultima perioadă. Cică antrenorul a început prin a-şi săpa unii dintre elevii din lot care îi subminau puterea şi a continuat prin a trage sfori pentru îndepărtarea lor de la echipă. Devenit un maestru al stilului „dezbină şi condu”, acceptat uneori în situaţii de criză, tehnicianul a apelat recent, de mai multe ori, la o manevră interzisă de „legile morale”. Astfel, preocupat doar de rezultate pentru a demonstra că deciziile sale au fost corecte, tehnicianul a călcat pe sănătatea unor jucători. Ca dovadă, mai mulţi sportivi s-au plâns că au fost puşi în situaţia de a fi titulari sau a intrat în teren, deşi se confruntau cu probleme medicale mai mici sau mai mari. Decizia trădează, atât disperare, cât şi lipsă de umanitate şi preţuire a propriilor jucători.