Gura lumii 20.07.2011
Un politician puternic mirosind a roze, care se credea candidat pe vecie la primăria pe care o conduce de mai multe mandate, a început să simtă fiori reci pe spate. Cică, spun gurile rele, omul a aflat că partidul pe care îl reprezintă de atâta vreme în fruntea urbei i-ar cam căuta înlocuitor, după ce toată lumea a aflat că a fost ciripitor în trecut. Zvonerii susţin că supărarea edilului este şi mai mare cu atât mai mult, cu cât a aflat că posibilul său înlocuitor a fost până de curând mai portocaliu, aşa că nu înţelege cum el, atât de fidel, ar putea fi dat la o parte de un tâşti–bâşti sindicalist şi trădător pe deasupra. Dar, aşa-i în viaţă.
Vorbeşte lumea că mai mulţi aleşi de prin judeţ s-au pus pe întocmit tot felul de proiecte şi studii, deşi ştiu că nu vor avea bani niciodată pentru implementarea futuristelor proiecte. Cârcotaşii însă, asta au aflat. Spun gurile rele că aceste „investiţii” sunt absolut necesare, nu pentru urbea aleşilor de care vorbim, ci chiar pentru buzunarele lor. Că doar nu o să se strofoace ei pentru cei care i-au ales. Cum salariile nu mai sunt ceea ce erau odinioară, edilii trebuie să-şi asigure confortul de undeva, aşa că se bazează pe „comisioanele” grase care le revin după atribuirea execuţiei acestor studii. Şi sumele generoase le asigură şi lor „traiul decent” cu care erau obişnuiţi înainte ca păguboasa criză să le subţieze conturile.
