Gura lumii 2.11.2011

Cică un lider politic din opoziţie, dintr-un oraş mai sudic, s-a dedulcit la ciolanul puterii. Liderii partidului aflat la putere au ştiut ce momeală să-i arunce, evident, grasă şi frumoasă, ca să îi închidă gura. Aşa că omul nostru nu numai că nu mai face opoziţie în forul local de care aparţine, dar nici măcar nu mai mimează că s-ar împotrivi şi a ajuns să le închidă gura şi celorlalţi colegi, care, poate, ar mai avea ceva de spus. Situaţia de non-combat este atât de străvezie, încât lumea se întreabă cum de şefii lui politici nu văd ce se întâmplă şi nu iau măsuri. Sau nu îi interesează, pentru că locaţia este fără miză?

Stat în stat. Aşa se poate descrie în trei vorbe o administraţie publică de prin sudul judeţului, condusă de un fost ciripitor, convertit peste noapte în cel mai aprig contestatar al vechilor practici. Acesta îşi face de cap cu banul public sau, şi mai grav, face ce vrea cu avuţia statului, fără să i se clatine măcar vreun fir de păr din cap. Pe numele lui au curs râuri de reclamaţii, dar nu a păţit niciodată nimic, aşa încât, stau bătrânii prin parcuri şi despică firul în patru, doar – doar vor afla de ce scapă întotdeauna. Spun gurile rele că omul ar fi ştiut să facă parte acolo unde trebuie, adică la mai marii celor care ar trebui să conducă anchetele. Dar, cum e numai o bârfă, hoţul neprins e mereu negustor cinstit.