Gura lumii, 2.03.2017

Spune o vorbă înţeleaptă din bătrâni că pe cocoşat numai mormântul îl îndreaptă. Zicală care i se potriveşte de minune unui fost mare mahăr al judeţului. Hain din fire, omul nostru nu ştie să le fie recunoscător nici măcar celor puţini care i-au fost alături când i-a fost greu şi îi tratează ca pe nişte supuşi nedemni de aprecierea lui. Degeaba i-au luat apărarea şi au încercat să-l cosmetizeze în culori delicate, deşi noroiul se vedea de la o poştă, pentru că efortul lor nu le-a fost deloc răsplătit. Dimpotrivă, chiar atunci când a fost vorba de remuneraţia care li se cuvenea, individul le dădea doar mărunţiş, aşa cum fac clienţii supăraţi ai băncilor, într-un fel de batjocură. Situaţia care nu poate fi concluzionată decât cu o altă cuvântare celebră şi folosită de toată lumea care începe cu „facerea de bine”…

Se zvoneşte prin târgul de la poalele Cetăţii că un afacerist lacom care a pus mâna pe o afacere, spunea el, profitabilă, este la un pas să clacheze. Şi asta, pentru că în goana lui după bani a neglijat complet doleanţele clienţilor. Iar, acum ar putea să se trezească cu o şandrama goală în care nimeni nu va mai vrea să-i treacă pragul. Obişnuit să scoată bani şi din piatră seacă, omul nostru a socotit că dacă va băga mai mulţi clienţi în acelaşi spaţiu va avea mai mult profit. Dar, lucrurile se pare că nu vor merge în direcţia dorită de afacerist. Supăraţi, clienţii se revoltă fiecare în sinea lui şi încearcă să se orienteze către alte locuri, unde au mai multă vizibilitate şi un vad la fel de bun, unde nu sunt jupuiţi de şapte piei, cum se întâmpla în şandramaua cu pricina.