Gura lumii

Pare-se că, nici măcar în instituţiile statului cele mai responsabile pentru aplicarea corectă şi unitară a legilor în vigoare, anumite prevederi legale nu sunt respectate. Şi asta, nu doar de cetăţenii care se perindă prin impunătorul sediu al instituţiei cu balanţă, ci chiar de către cei care ar trebui să fie paznicii dreptăţii. Ei bine, cu toate că pe fiecare perete interior al impozantei clădiri stă lipit un afiş care te atenţionează că fumatul este interzis, o mare parte dintre cei îmbrăcaţi în robe negre nu ţine cont de această interdicţie. Oricine are treabă pe aici îi poate vedea, chiar pe holurile instituţiei unde se împarte dreptatea, pufăind liniştiţi din ţigarete, chiar sub afişele cu interdicţia fumatului. Ba, mai mult, unii dintre cei amintiţi nu catadicsesc nici măcar să pună chiştocul în scrumierele improvizate, ci îl aruncă nonşalant pe jos, strivindu-l sub talpa pantofilor eleganţi.

Vorbeşte lumea prin târg că la una dintre instituţiile statului care se ocupă cu asigurarea traficului pe şosele, dar şi cu traversarea râurilor, angajaţii au ajuns la limita răbdării. Din poveştile care circulă prin localitate rezultă că, din cauză că lefurile cam întârzie să apară, iar atunci când vin, sunt în bătaie de joc, muncitorii care ţin mereu lopata şi hârleţul în mână au ajuns la concluzia că dacă şefii nu le dau banii, mai bine îşi iau ei singuri tainul. Aşa se face că, fără să stea prea mult pe gânduri, oamenii procedează cum se proceda în armată înainte de 1989. Adică, nu fură, ci „completează” gospodăria proprie sau ale neamurilor şi prietenilor cu tot felul de lucruri din firmă, începând de la roabe şi lopeţi, continuând cu echipament reflectorizant şi terminând cu piese pentru maşini şi alte asemenea lucruri. Vorbeşte lumea că şefii ştiu cam ce se întâmplă, dar se fac că plouă, deoarece le este frică să nu rămână şi fără puţinii pălmaşi care au mai rămas să lucreze în firma cu pricina.