Gura lumii

Deşi alegerile locale vor avea loc abia peste doi ani, se pare că va fi bătaie mare pe postul de edil şef al municipiului cu vestit castel medieval. Zvonerii de serviciu îşi fac datoria la fix şi dau sfoară-n târg mintenaş ce află de un nou pretendent la fotoliul deţinut actualmente de primarul liberal, cu alură şi obiceiuri de american. Culmea este că persoanele scoase până acum pe piaţă de gura lumii, cum că vor să ia scaunul de sub fundul „americanului”, sunt nume grele din urbea cu castel. Cică, primul care şi-a arătat intenţia de a candida la fotoliul de primar este un parlamentar cu experienţă de două mandate, aparţinând acum de partidul portocaliu. El îşi pregăteşte candidatura din timp, lucrând, cică, vârtos, la consolidarea poziţiei sale în rândul electoratului local. A doua persoană care râvneşte, zic gurile rele, la acelaşi fotoliu, este tot un portocaliu, adică fostul edil şef în mandatul anterior, dar care ar zice că va candida independent, dacă partidul nu-l mai nominalizează. Noi nu băgăm mâna în foc de această variantă, dar dacă răspândacii au lansat-o prin târg, am dat-o şi noi pe ţeavă. În sfârşit, a treia candidatură ar veni, cică, din partea unui cunoscut personaj din oraş, mare director mare peste ce a mai rămas din citadela de foc a oţelului, care mai în glumă, mai în serios, ar fi spus-o, şi nu doar o dată, prietenarilor, că dacă se enervează, va candida pentru funcţia de edil şef al municipiului.

Cică un foarte controversat politician din judeţ, pus numai pe ceartă, scandal şi delaţiuni la DNA, şi care, prin felul lui de a fi, aduce numeroase deservicii partidului portocaliu, era s-o ia pe cocoaşă într-una din zilele trecute. Rămas fără slujbă, după ce a fost mătrăşit de pe postul de prim reprezentant al guvernului în teritoriu şi a pierdut şi alegerile pentru şefia legislativului judeţean, individul l-a tot bătut la cap pe unul din superiorii săi de la partid, ajuns ministru, să-i găsească şi lui un rost, că deh, nu se poate să fie lăsat pe cracă tocmai el, care s-a bătut pentru gloria partidului, până la ultimul petic de izmană. Aşa că, în cele din urmă, a ajuns şef la o mare unitate economică din judeţ. Dar, cum s-a văzut uns acolo, deşi nu prea are habar, zic subalternii lui, despre cum stau lucrurile în firmă, el a început să taie şi să spânzure. Ameninţări peste ameninţări, controale de zi şi de noapte pe capul angajaţilor, că nu ştiu oamenii ce să creadă. Azi aşa, mâine aşa, dar cică la un asemenea control a dat peste un salariat care nu era prea dus la biserică. Şi cum s-a luat de el, ăla pe loc s-a înroşit la faţă mai ceva ca un corcodan şi, zic martorii oculari, abia a scăpat dom’ director fără să încaseze câteva scatoalce peste scăfârlie.