Gura lumii

Cică maladia orgoliilor de care suferă clasa politică a dat iama şi în rândul celor plătiţi din bani publici ca să salveze bunurile şi vieţile hunedorenilor. Vorbesc gurile rele, că adjunctul celui care conduce un astfel de serviciu judeţean, a profitat de faptul că şeful lui este în concediu de odihnă după un an de activitate suprasolicitantă şi, pentru că se apropie de pensionare, şi-a umflat şi el muşchiul responsabil cu activarea senzaţiei de şef, taman în cazul unei femei care avea nevoie urgentă de ajutor. Aceasta a căzut, în casă, şi şi-a rupt un picior. Atât de gravă a fost accidentarea, încât abia s-a târât până la telefon, ca să-şi anunţe apropiaţii de necazul ce s-a abătut asupra ei. Rudele, persoane cu influenţă, au solicitat deplasarea unui echipaj profesionist de intervenţie, aşa cum este normal în cazul unor accidente grave, numai că acesta a ajuns după o oră şi jumătate. Cârcotaşii spun că locţiitorul lovit de boala şefiei, deranjat se pare că femeia, în loc să sune la ei, a sunat la rude, nu a dat undă verde echipajului de intervenţie, care nu a putut pleca din unitate. Între timp, femeia a zăcut, pe podeaua casei, cu dureri îngrozitoare. În cele din urmă, ea a fost dusă la spital, unde a fost operată în regim de urgenţă. Şi, asta, pentru că nu s-a intervenit în timp util şi au apărut complicaţii. Dar ce mai contează pentru locţiitorul în cauză? A simţit şi el, pentru prima oară, cum e să-ţi umfli muşchii. Iar sentimentul merită orice risc, chiar şi acela de a ieşi la pensie cu tinicheaua de coadă.

Cică un poliţist dintr-un municipiu din partea de nord a judeţului a găsit, în sfârşit, soluţia ideală pentru a-şi vedea visul cu ochii-să ajungă şef. Povestesc zvonerii că omul, prezentând ca garanţie seriozitatea instituţiei la care lucrează, a obţinut un credit de câteva zeci de mii de euroi, bani cu care şi-ar fi cumpărat o căsuţă de vacanţă în Ungaria. Cochetă, bine utilată şi departe de ochii curioşilor, ai presei sau ai duşmanilor. Şi totuşi, locaţia conspirativă a fost deconspirată, pentru că, altfel n-ar umbla zvonul că unii dintre colegi, chiar şi dintre şefuţi, vizitează sau îşi petrec o parte din concedii la căsuţa poliţistului. Or, mai ales în actuala conjunctură economico-financiară, se ştie bine că orice serviciu se plăteşte şi nici un act de bunăvoinţă nu se face fără a aştepta o răsplată. Iar răsplata aşteptată de poliţistul cel descurcăreţ nu poate fi alta decât postul de şef. Poate, poate, se va îndura vreunul dintre cei favorizaţi să-i facă şi lui hatârul, că doar nu degeaba a făcut investiţia şi s-a îndatorat pe la bănci.