Gura lumii, 14.09.2015

A început să strângă cotizaţiile mai iute decât ar fi timpul, motivul fiind unul halucinant. Este vorba de un şef de partid dintr-o localitate sudică a judeţului nostru, care are mare nevoie de bani. Nu pentru partid, ci pentru el. Gurile rele spun că omul s-a pus pe construit o mândreţe de vilă la poalele masivului din urbea în care este şef de partid şi i s-au terminat finanţele. Afacerile merg prost de când şi-a băgat coada DNA-ul în compania de la care sugea lunar mii de verzişori şi s-a gândit că singura soluţie de a-şi termina palatul ar fi cheta membrilor. Aşa se face că toţi doritorii de un loc eligibil pe listele de anul viitor au fost convocaţi într-o şedinţă secretă şi li s-a cerut cotizaţia. Oamenii au cam dat din colţ în colţ când au auzit că deja trebuie să umble la puşculiţă şi s-au întrebat de ce aşa iute. Răspunsul a venit prompt de la şef, iar cârcotaşii spun că ar fi fost sub forma „cine nu plăteşte, nu trăieşte!”

O instituţie cu buzunarele goale s-a transformat în benzinărie, spun gurile rele. Mai precis, în fiecare lună, maşinile instituţiei sunt alimentate cu carburanţi achiziţionaţi pe bani publici, însă cantitatea este cu mult mai mare decât necesarul. Fiecare maşină primeşte sute de litri de carburant pentru deplasările pe la diferite obiective prin oraş. Cum localităţile unde compania are obiective sunt relativ mici, ar însemna că maşinile nu mai trag pe dreapta deloc. Realitatea este alta, pentru că abia dacă sunt zărite o dată pe zi pe la subunităţi. Şi totuşi, lună de lună, rezervoarele maşinilor sunt uscate. Cum se întâmplă asta, păi simplu! Cei care au maşini pe mână în loc să le lase la poarta companiei după terminarea şutului, le folosesc în interes personal. Aşa că mai tot timpul pot fi întâlnite pe la crâşme, parcările magazinelor ori chiar la stânele pe care le au unii dintre angajaţi.