Gura lumii

Orice ar face românii, prin orice şcoli, ţări sau universuri de înaltă ţinută ar colinda, orice nivel financiar sau educaţional ar atinge, tot nu scapă de unele metehne de mentalitate, adânc înrădăcinate în genele mioritice. Această „boală” s-a manifestat şi în cazul unui antrenor, fost şi director de club, ce nu se poate plânge de situaţia financiară, care s-a înecat la mal, la plecarea dintr-o ţară din extremul orient, care e în top la capitolul civilizaţie. Spun cârcotaşii că omul a fost la un concurs internaţional exact în ţara de origine a sportului oriental, dar olimpic, pe care-l „predă” şi s-a îmbibat de rigoarea, spiritualitatea şi decenţa locului. Antrenorul s-a arătat încântat de cât de bine e pusă la punct ţara, de gradul de civilizaţie atins şi de rigorile legislative şi i-a ţinut prelegeri în acest sens sportivei ce-l însoţea. Totul s-a năruit însă în aeroport, la plecarea acasă, când omul a dat cu stângu-n dreptul, uitând să o atenţioneze pe sportivă să facă ce zice antrenorul (popa) nu ce face antrenorul (popa). Astfel, la verificarea bagajelor, unul dintre angajaţii aeroportului i-a spus antrenorului că are prea multe şi că trebuie să plătească o taxă suplimentară. Acesta a explicat că mai are doar 30 de dolari (deşi mai avea…) şi a spus că acele bagaje care nu se încadrează în respectiva sumă le aruncă la gunoi. Angajatul aeroportului a îndeplinit cererea antrenorului, iar după ce şi-a făcut treaba a plecat. Imediat, în pur stil mioritic, antrenorul a profitat de plecarea angajatului şi a recuperat bagajele din gunoi şi le-a amestecat printre celelalte „vizate”, astfel că a înşelat vigilenţa sistemului şi a revenit în ţară cu toată agoniseala. Mai puţin cu cea legată de civilizaţie, mentalitate şi cinste, care nu s-a prea lipit de el.

Despre zgârcenia bogaţilor se spun multe vorbe de duh, iar experienţele de zi cu zi ţin parcă să demonstreze că toate sunt extrase din realitate şi sunt adevărate. Iar cum oamenii bogaţi şi zgârciţi au şi companii mari şi impozante, acestea sunt croite după chipul şi asemănarea lor şi au ca scop să bată recordul la pragmatism de doi bani. Nu m-aş fi apucat să fac teoria zgârceniei bogaţilor, dacă cei mai vigilenţi cârcotaşi nu mi-ar fi semnalat o culme a machiavelismului a unei pompoase companii de telefonie mobilă. Dincolo de hoţia tuturor companiilor de telefonie din România, prin care se taxează un minut întreg, deşi s-a vorbit doar două-trei secunde, cu care ne-am obişnuit, cică această companie recurge la trucuri şi mai ieftine, doar, doar va mai fenta un pic clientul. Aşadar, compania internaţională, care se bate cu pumnul în piept că are cea mai tare reţea, încearcă să fenteze prin lipsa informării. Concret, compania, care are un serviciu ce oferă informaţii despre numărul minutelor rămase dintr-un anumit plan tarifar blochează respectivul serviciu şi nu mai oferă informaţii, pe măsură ce numărul minutelor disponibile se apropie de zero. Cârcotaşii au studiat fenomenul şi au înţeles că e ceva premeditat şi nu e vorba de o defecţiune, întrucât blocarea respectivului serviciului s-a produs în fiecare lună, exact când numărul minutelor se apropia de zero. Aşadar, marea, imensa, gigantica şi pompoasa companie recurge şi la astfel de josnicii de doi bani, cu speranţa că va mai ciupi câţiva cenţi, poate chiar un euro din creditul clientului. Dar vorba ceea, cent cu cent se fac averile.