Gura lumii, 13.01.2014

Tupeu de neimaginat pentru un purtător de lămpaş. Obişnuit ani de zile cu furtişagurile şi afacerile pe spatele companiei de stat la care lucrează, omul nu se dă în lături de la nimic. Şefii lui au mirosit că este ceva necurat cu el şi că prea dă dovadă de bunăstare. Au constatat că bănuielile lor erau întemeiate, pentru că omul făcea afaceri la scară largă cu bunurile societăţii. Mai exact, se transformase într-un băiat deştept al energiei. Cârcotaşii spun că vindea curentul societăţii pe bani frumoşi, dar care intrau în buzunarul lui şi nu al companiei, aşa cum ar fi trebuit. La controlul făcut de superiori s-a descoperit acest lucru, mai exact vreo 60 de mii de kilowaţi furaţi. Până să se ia vreo măsură, omul s-a dus în miez de noapte şi a dat ceasul înapoi. Când şefii lui s-au dus a doua zi să facă plângerea pentru furt, la locul infracţiunii nu mai era nimic în neregulă. Cum hoţul neprins e negustor cinstit, a scăpat de pedeapsă. Deocamdată, cel puţin, spun superiorii, pentru că a avut un complice care este dispus să-l dea în vileag.

Un director din capitala lămpaşelor, care are nu mai puţin de şapte case, trage tare să preia un serviciu care se ocupă în principal de problemele urbei şi care aduce capital de imagine edilului şef. Omul, spun gurile rele, îşi sapă la greu colegul aflat pe funcţie, un tânăr care a câştigat încrederea şefului atât prin muncă, dar mai ales prin corectitudine. De ce ar vrea directorul postul respectiv? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: aflat la frâiele serviciului, ar putea gestiona avutul obştesc după bunul plac, dar mai ales în interes personal. Şi ar putea fi de înţeles dacă n-ar fi un lucru ilegal şi imoral să fure din bunurile comunităţii, având în vedere faptul că săracul director a început să-şi ridice şi a opta casă, iar din salariul lui mai mic cu 25 la sută nu prea are şanse să o finalizeze în secolul acesta.