Gura lumii 12.09.2011

„Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă!” spune o vorbă din folclor şi în cazul unui şef de serviciu se aplică la perfecţiune. În capitala regiunii cu multe lămpaşe, un funcţionar s-a căpătuit bine, după ce superiorii lui au plecat în vacanţă. Omul s-a pus pe vândut trotuarele din localitate, deşi nu avea dreptul, profitând de faptul că atât şeful municipiului cât şi şeful lui direct îşi luaseră concediu de odihnă câteva zile. Când cei doi s-au întors la lucru, au constatat stupefiaţi că în centrul urbei, unde în urmă cu câteva zile era pavaj, acum este maidan, ba arată mai rău decât o potecă de sat. Cei doi superiori s-au luat la întrebări reciproc până au ajuns la făptaş. Chestionat şi acesta cum de şi-a permis să strice bunătate de alee, omul a dat din colţ în colţ şi le-a răspuns senin că n-a cutezat să le strice concediul pentru un aviz atât de lipsit de importanţă. Apoi, le-a mărturisit şi că a vândut pavajul, dar că are acte. Şi, avea, însă numai pentru jumătate din cantitate. Cealaltă jumătate s-a scurs în buzunarul propriu. Pentru a evita un scandal, cei doi superiori l-au obligat să aducă banii băgaţi în propriul buzunar şi să nu mai îndrăznească să mute o singură pietricică din urbe, altfel închisoarea îl paşte.

Mâna dreaptă a şefului de la o circă din zona cu lămpaşe s-a pus pe intimidări şi trafic de influenţă. Respectivul, om bătrân şi uns cu toate alifiile, nu mai dă importanţă faptului că în ziua de azi sunt mulţi ochi aţintiţi spre el şi orice acţiune a lui poate fi surprinsă şi făcută publică. Dovada este scuipatul în public, la care este maestru dacă ar fi să facem o micuţă paranteză. Revenind la oile noastre, adică la oile lui, omul vrea o căsuţă de relaxare într-o localitate învecinată. A găsit o parcelă de teren şi, în schimbul rezolvării unei probleme pe care proprietarul pământului o avea cu legea, a primit promisiunea că i se va ceda o suprafaţă însemnată. Numai că respectivul teren aparţine de drept unui vecin care are şi acte pe el. Aici intră în acţiune adjunctul, care prin presiuni şi intimidări, încearcă să-l convingă pe adevăratul proprietar să cedeze bucata respectivă. Cel puţin aşa povestesc gurile rele. Rămâne de văzut şi dacă va reuşi, ţinând cont că omul şi-a făcut un aliat puternic, care-l poate da în vileag pe tablagiu.