Gura lumii 11.01.2012

Vocea unui ales de printr-un micuţ oraş din sudul judeţului se aude, în ultima vreme, tot mai tare. Omul e în opoziţie de când lumea şi pământul, adică de pe când a fost ales în legislativul local, dar până de curând, stătea în banca lui, cuminte şi, atunci când trebuia, lipsea de la şedinţe, pentru a pune beţe în roate colegilor de opoziţie. Personajul nostru s-a trezit brusc din reverie şi a început să-şi urmeze menirea de ales în opoziţie cu puterea, dar cârcotaşii spun că nu e nicidecum vocea conştiinţei, ci supărarea că soţia lui a fost schimbată dintr-un post călduţ. Şi cum nu mai trebuie să tacă, poate acum să-şi expună cu voce tare răbufnirile de orgoliu.

Zbatere mare într-o instituţie pe cale să se desfiinţeze. Cel mai tare se agită, cum altfel, chiar şeful acestei societăţi, dar nu de grija angajaţilor, ci a propriului buzunar. Omul îşi foloseşte toate relaţiile pe care le are, lucrează cu subordonaţii lui direcţi şi indirecţi pe toate planurile, ca furnicile, să convingă opinia publică de necesitatea instituţiei. Cârcotaşii spun însă că individul nu se zbate din milă pentru oamenii pe care îi conduce, care oricum, pleacă acasă cu mărunţiş. Ci tare se teme că va rămâne el fără salariul gras care îi umple conturile, în ciuda dificultăţilor pe care le traversează instituţia.