Gura lumii

Vorbesc gurile rele că un om de afaceri din sudul judeţului, devenit între timp şi politician, care a investit şi conduce o echipă de fotbal din zonă, ameninţă că va muta în alt oraş echipa pe care o păstoreşte, dacă autorităţile locale nu îi vor oferi sprijin. Probabilitatea mutării tinde la zero, însă avertismentul ţinteşte constrângerea autorităţilor în a aloca bani clubului de la bugetul public, pentru că acum, la ceas de criză, fotbalul costă mai mult decât produce. Iar afaceristul nostru e obişnuit, de fapt, să câştige din fotbal şi nu să-l finanţeze. Omul a dat ca posibile locaţii ale mutării echipei două oraşe din nordul mai bogat al judeţului, de unde cică ar fi existat oferte, însă totul pare cusut cu aţă albă, întrucât şi acolo criza bântuie prin bugetele publice.

 Cârcotaşii fac mare haz pe socoteala unui jucător de fotbal de la o echipă din judeţ, care, indiferent de starea terenului de joc, reuşeşte să încheie partida cu echipamentul imaculat. Aşa s-a întâmplat şi la un meci derulat la finalul săptămânii, pe un teren greu şi muiat de ploaie. Culmea este că, respectivul fotbalist, care a cochetat în vară cu o echipă scandinavă, nu este acuzat de neimplicare în joc, ba dimpotrivă, el este recunoscut pentru intervenţii salvatoare, dar fără ca posteriorul acestuia să ia contact cu terenul. De fapt, ce spun cârcotaşii? Că este normal ca respectivul jucător să fie atent şi la ţinuta sa din timpul meciului, din moment ce el este foarte atent la cea din „civilie”. Cică omul e mereu elegant, atent cum se îmbracă, grijuliu la manichiură, pedichiură şi freză. Respectivul e printre puţinii fotbalişti care nu poartă trening, decât dacă e obligat, ci e văzut, de regulă, în blugi şi… la sacou. Această imagine de dandy îi oferă, iată, o notă de seriozitate în faţa lumii şi îi conferă, din câte se aude, succes în relaţiile cu sexul frumos. Deci, nu-i de mirare că, şi pe terenul de fotbal, omul este foarte atent la cum arată.