Gura lumii 07.02.2012

Românilor li s-a făcut demult lehamite de politică şi de politicieni, pentru că din cauza lor, viaţa pe plaiurile mioritice e departe de a fi roz. Totuşi, pentru că uneori, greşelile se plătesc, politicienii dintr-un sărăcăcios orăşel al judeţului nu mai dorm nopţile, din cauza unui personaj care e posibil să le strice toate calculele şi alianţele făcute în vederea apropiatelor alegeri locale. Cică, motivul neliniştii politrucilor îl constituie posibila intrare în cursa electorală din acest an a unui sportiv din sfera artelor marţiale. Tânărul, care e fost campion mondial şi european, e supărat şi nemulţumit din cauza sărăciei din oraşul său natal, unde siderurgia a fost omorâtă, lăsând oamenii pe drumuri şi a decis să încerce să schimbe ceva. Sportivul, care e destul de popular în localitatea respectivă, fiind şi cetăţean de onoare al urbei, s-a hotărât să candideze ca independent la postul de primar. Rămâne de văzut cum vor încerca politicienii să scape de el sau să-l anihileze pe acest rival neaşteptat cu o imagine curată şi cum va reuşi tânărul să lupte contra vulpilor bătrâne din politică.

Într-o Românie călcată cu bocancii pe suflet de sărăcia indusă de criza financiară, oricine sponsorizează ceva benefic şi valoros sau ajută fără pretenţii oameni loviţi de soartă merită să fie tratat cu mulţumiri şi recunoştinţă. Nuanţând, trebuie precizat că ar trebui să se bucure de acest gen de recompensă morală doar cei care finanţează ceva din banii personali, din afacerile lor private, nu şi cei care sunt generoşi din bugetul statului. Din această perspectivă, a păcătuit un antrenor dintr-un sport bărbătesc, dar nobil, la un recent eveniment de premiere al sportivilor. Cică tehnicianul, a surprins neplăcut, pentru că a avut o atitudine pupincuristă la adresa unui personaj politic, aflat într-o funcţie publică de prim rang la nivel judeţean. Antrenorul, cunoscut ca om dintr-o bucată, călit de greutăţi şi greu impresionabil, s-a dat într-un spectacol dizgraţios, pentru că s-a afişat cu un discurs de mulţumire lacrimogen, pe motiv că politicianul l-a ajutat să meargă cu o sportivă la o competiţie internaţională. Admitem să se acorde respect celor din funcţii publice care ajută sportul, chiar dacă o fac din banii plătiţi de populaţie prin impozite şi nu din banii lor personali, pentru că uneori, nici astfel de bani nu ajung la sportivi. Însă, mulţumirile cu voce mieroasă şi cu lacrimi forţate abia stăpânite la evenimente publice sunt de prost gust şi au miros mucegăit de servilism şi campanie electorală.