Furtul cu softul în „Statele Unite ale Europei”

Declaraţiile publice făcute de înalţi oficiali români devin abracadabrante, numai bune pentru uzul celor care au votat în judeţul Neamţ pe bază de ulei, zahăr şi făină.
În mod evident, preşedintele României nu prea este agreat prin cancelariile europene. Cu toate astea, amintindu-şi probabil cu câtă poftă amesteca acum câţiva ani Licuriciul Mic şi Licuriciul Mare, s-a apucat să creioneze formaţiuni suprastatale, să pună diagnostice globale, de parcă ar fi coleg la Harvard cu Samuel Huntington şi Francis Fukuyama, asta după ce i-a citit pe Djuvara şi Toynbee. Sintagme gen „Statele Unite ale Europei” sunt vehiculate cu nonşalanţă, de parcă cineva stă să întrebe România şi preşedinţii ei, jucători sau nu, ce şi cum referitor la politica de nivel înalt. Să nu ne amăgim – în Occident se cunoaşte exact cam care este starea noastră de fapt, pentru ca cineva să ia în considerare astfel de „premoniţii”, între un atac la Ponta şi o tentativă de ademenire a lui Antonescu. Încă de pe vremea lui Ceauşescu, s-a dovedit cât de defazată era politica noastră externă (mă refer la perioada de după 1971). Ceauşescu se îmbăta şi el cu apă rece, plasând România pe cele mai înalte culmi şi reziliind unilateral clauza naţiunii celei mai favorizate. Pe plan extern… who cares? Din păcate, nu contăm nici acum prea mult, pentru că nu ştim să fim parte dintr-o schemă geopolitică.
Între altele, şi pentru că demagogia atinge cote de neimaginat pentru un standardele din Vestul Europei. Traian Băsescu îşi bate joc de USL, că se plâng că se fură voturi, şi că asta ar fi strategia PSD de când se ştie. Preşedintele, dacă nu are el însuşi memorie scurtă, se bazează pe memoria scurtă a românilor. A uitat oare cât de vehement era în 2004, între cele două tururi de scrutin, când se agita pe ecranele tuturor televiziunilor, însoţit de experţi care explicau cui dorea să audă cum a furat Adrian Năstase şi al său PSD cu softul? Mda…
Avem o politică dezagreabilă. Pierzând intelectualii de la pălăria preşedintelui, PDL a recurs la o stratagemă mai veche – şi cel mai sărac cu duhul tot un vot are, nu? Tot în 2004, se spunea despre PSD că este partidul satelor – adică este votat de populaţia nu prea bine informată sau chiar dezinformată de la ţară. Acum, PDL a ales aceeaşi stratagemă. România va fi condusă ca urmare a votului dat cum spuneam la început – cu făina, uleiul şi zahărul, eventual cu ceva „mahoarcă de doi lei”, cum s-a procedat în judeţul nostru la alegerile pentru colegiul Haţeg.
România…? În „Statele Unite ale Europei”…? Probabil că da, dacă adăugăm la zahăr, ulei şi făină un pachet de „BT”, ăia sunt băieţi fini… Iar dacă nu ne primesc, furăm cu softul…