Fuga de acasă, „sportul“ preferat al adolescenţilor

Nicoleta Popa

Plecările deliberate ale minorilor de la domiciliu constituie o adevărată problemă socială. Anul trecut, 100 de copii hunedoreni au fost daţi dispăruţi de către părinţi, cu 15 la sută mai mulţi ca în 2008. Aproximativ 90 la sută din aceste cazuri sunt plecări voluntare de la domiciliu sau din centrele de ocrotire.
Principalele motive sunt neînţelegerile cu părinţii, sau capriciile vârstei, de la dorinţa de a ieşi în evidenţă, la cea de libertate. Toţi minorii daţi dispăruţi în judeţul Hunedoara au fost găsiţi în alte localităţi sau judeţe. Au fost cazuri în care poliţiştii i-au găsit la graniţele ţării, aceştia încercând să plece în Spania sau Italia la muncă.

Fetele, mai rele ca băieţii

Dintre adolescenţii care au fugit de la domiciliu, 60 la sută sunt fete. „Majoritatea tinerelor pleacă în ideea de a trăi în concubinaj sau de a se căsători cu un bărbat, de multe ori mult mai în vârstă decât ele. Acest lucru se întâmplă fie pentru că părinţii nu sunt de acord cu relaţia dintre ei, fie, pur şi simplu, vor libertate. Cele mai multe au fost găsite la locuinţa concubinilor”, a declarat inspectorul Andreea Fieraru, sociolog în cadrul Compartimentului Analiză şi Prevenire a Criminalităţii IPJ Hunedoara.
Spre exemplu, zilele trecute, la sediul Poliţiei din Vulcan s-a prezentat mama unei fetiţe de doar 15 ani. Aceasta a declarat poliţiştilor că fata a plecat la şcoală şi nu s-a mai întors. În urma cercetărilor, oamenii legii au constatat că adolescenta plecase la prietenul ei, un băiat de 21 de ani, din judeţul Mureş.
Copiii care fug de acasă provin din diferite familii. Cei mai mulţi trăiesc în familii dezorganizate, însă nu lipsesc nici cazurile în care adolescenţi cu părinţi înstăriţi pleacă voluntar de acasă. O altă categorie a minorilor fugari provine din centrele de plasament, care pleacă la rude.