Franz Beckenbauer a încetat din viață la vârsta de 78 de ani: „A murit în somn, înconjurat de familia sa”

Franz Beckenbauer, fotbalist le­gen­dar al Germaniei, a murit duminică, la vârsta de 78 de ani. Franz Beckenbauer va rămâne cel mai sonor nume al is­to­riei fotbalului german. Supranumit „Kaiser Franz” pentru valoarea sa ex­tra­ordinară și pentru eleganța lui, a atins gloria în fiecare aspect al spor­tului iubit, scrie gsp.ro.

I-a murit un fiu
Beckenbauer și-a petrecut ultimele zile din 2023 în spital, „I-au fost afectate judecata și memoria”, anunța publicația Der Spiegel. Astăzi, familia a făcut anun­țul tragic al morții: „Cu profundă tristețe, anunțăm că a murit în somn, duminică, înconjurat de familia lui. Vă rugăm să îl plângeți în tăcere și să vă abtineți de la întrebări”.
Starea lui Beckenbauer s-a degradat din 2015, odată cu moartea fiului lui, Ștefan. Legendarul fundaș suferea de Parkinson asociat cu demență, avea probleme cu inima și suferise un infarct ocular, potrivit Bild.
Într-un documentar lansat la sfârșitul lui 2023, numit chiar „Beckenbauer”, fratele său, Walter, vorbea despre starea precară de sănătate: „Aș minți dacă aș spune că se simte bine. Și nu îmi place să mint. Nu e bine”.
În toamna lui 2022, înaintea Mondia­lului, „Kaiser Franz” a explicat de ce nu putea veni la turneul din Qatar: „Am suferit un așa-zis infarct la un ochi. Din păcate, nu mai văd deloc cu ochiul drept și trebuie să am mare grijă cu inima”.
Franz a început fotbalul la SC 1906 München, club a cărui bază de pregătire și sediu erau în imediata apropiere a locuinței părinților, în cartierul Giesing. Avea 12 ani când s-a decis că a venit timpul să facă pasul următor și cea mai bună adresă i s-a părut TSV 1860 München. Era gruparea cea mai veche a me­tropolei bavareze, dar și cea mai iubită, fiind percepută drept „echipa cla­sei muncitoare”.
Însă până să ia o decizie definitivă a jucat la un moment dat împotriva echi­pei de juniori a celor de la 1860. Meci în timpul căruia a avut un conflict cu ad­versarul direct, Gerhard König, iar acesta i-a „scăpat” o palmă. Beckenbauer s-a supărat atât de tare încât și-a schimbat brusc planul și s-a transferat la rivala FC Bayern München. Peste ani, cei doi s-au revăzut, în privat, și au îngropat „securea războiului”. „Dacă aș fi știut atunci ce mare jucător vom rata nu m-aș fi lăsat pradă nervilor. Dar eram niște copii”, avea să povestească König.
La Bayern, clubul așa zis „al aristo­crației” locale, viitorul Kaiser al fotbalului german a debutat la 18 ani. În prima etapă a turneului de promovare în Bundes­liga, pe 6 iunie 1964, contra lui FC St. Pauli. Meciul a fost câștigat la scor, 4-0, iar el a marcat primul gol oficial în tricoul roș-alb.
1964 avea să fie un an de referință pentru Franz. Atunci a început o lungă co­laborare cu managerul Robert Schwan, ce a dăinuit până la trecerea ulti­mului în neființă. Și tot în acel an a fost selec­țio­nat, în premieră, la un lot național. Însă cu echipa olimpică a Germaniei Federale (RFG) a eșuat în tentativa de a participa la Olimpiadă, fiind învinși de formația si­milară a celeilalte Germanii, comuniste (DDR).

Povestea poreclei
Beckenbauer a crescut în faimă o dată cu Bayern. Iar în 1968 și-a câștigat porecla care avea să-l însoțească toată viața: „Der Kaiser” (împăratul).
Se povestește că totul ar fi plecat de la un amical disputat de bavarezi la Viena. Atunci s-au făcut mai multe poze în oraș, iar el a fost imortalizat alături de-o sta­tuie a împăratului austriac Franz I. Ulte­ri­or, fotografia a și apărut la un articol sem­nat de Sepp Graf, care, făcând refe­rire la Beckenbauer, a scris „Fußball-Kaiser”, denumire ce avea să se răs­pân­dească rapid în presă și printre suporteri.
Povestea e susținută inclusiv de Franz, care a relatat-o în mai multe interviuri. Există, însă, și o altă versiune. Săp­tă­mânalul Welt am Sonntag povestește că, după primul triumf al lui Bayern în Bundesliga, în 1969, tabloidul Bild l-a desemnat pe Franz, pentru a treia oară consecutiv, cel mai bun jucător din campionat, în baza mediei notelor date de reporterii ziarului de-a lungul între­gu­lui sezon. Și dacă lui Gerd Muller, golge­terul munchenezilor, i se zicea „Bomber der Nation”, Beckenbauer a fost decla­rat „Kaiser der Nation”.
Porecla a câștigat și mai mult în greu­tate după finala Cupei Germaniei, din 14 iunie 1969. Franz a câștigat atunci duelul cu Reinhard Libuda (Schalke 04), cunos­cut drept König von Westfalen (Regele Westfaliei), astfel că presa a căutat ceva mai deosebit pentru mijlocașul mun­che­nez și s-a oprit la „Kaiser”.
Cu Mannschaftul (103 selecții, 14 goluri), a devenit campion mondial în 1974, în 1966 încheind pe locul 2 și în 1970 pe 3.
Ca antrenor, s-a remarcat tot la națio­nală, cei șase ani în calitate de selec­țio­ner (1984-1990) fiind aureolați cu vic­toria finală la CM 1990.
A fost unul dintre cei trei „zei” ai fot­ba­lu­lui (alături de brazilianul Mario Zagallo și de francezul Didier Deschamps) care au câștigat Mondialul și pe teren, și pe bancă. Dar a fost primul care a realizat această „dublă” când era căpitan și se­lecționer al reprezentativei. Performanță repetată de Deschamps.