Faust, 1000% talent pentru 75 % salariu

Urmăresc cu relativ multă atenţie viaţa culturală a Sibiului, oraş pe care-l vizitez destul de des, tocmai pentru calitatea evenimentelor.
Sâmbătă şi duminică, Teatrul „Radu Stanca” a pus din nou în scenă un mare succes, „Faust”, în regia lui Silviu Purcărete. Am văzut reprezentaţia de sâmbătă, cu bilete luate de ocazie, chiar la intrare. De altfel, aflasem chiar în ziua respectivă că piesa se joacă de obicei cu casa închisă. Locaţie – o fostă hală a uzinei „Balanţa”, perfectă pentru montarea spectaculoasă, în care publicul devine parte din piesă, fiind invitat să-şi părăsească locurile din „sală”, pentru a fi condus în „Iadul” din spatele scenei. Pentru cunoscători, pot spune că impresia era că ai fost introdus într-un tablou de Hieronymus Bosch, înconjurat (la propriu!) de personaje fantastice.
Jocul actorilor – excepţional. Nu mai insist cu detalii descriptive, dacă aveţi ocazia, mergeţi la Sibiu şi vedeţi piesa. Vă pot oferi şi adresa site-ului de pe care puteţi afla datele la care se joacă: http://www.sibfest.ro/TNRS.aspx.
Dimensiunea realităţii, în iadul faustian imaginar, a fost introdusă printr-o scurtă încremenire a personajelor. Difuzoarele din hală au redat aproximativ următorul anunţ: „În acest moment, aţi vizionat 75% din piesă. Salariile noastre au fost reduse cu 25%, prin urmare, ar trebui să ne oprim aici. Din respect pentru dumneavoastră, vom continua.” Şi au continuat, impecabil.
Este cea mai elegantă formă de protest pe care am văzut-o. Este, dacă doriţi, o formă de solidaritate. Noi, spectatorii, am plătit bilete 100%, actorii au jucat piesa 100%, cu salariul de 75%. Fără rabat de la talent, fără replici spuse pe jumătate, sau, ca să fiu în ton, pe trei sferturi. Un simplu anunţ de 15 secunde ne-a făcut să ne simţim de aceeaşi parte a baricadei.
Probabil că anunţul este repetat la fiecare piesă, dar fiind chiar Faust, a avut o rezonanţă specială.