Factura de gaz
Mă mir şi eu cum pot trece uneori de la subiecte ce par să sperie lumea, la probleme îngrozitor de concrete, aparent minore, dar mult mai importante pentru omul de rând, decât „pedantele” comentarii politice.
În urmă cu ceva vreme, ENEL a decis că factura la curent electric se plăteşte bilunar. Nu am prea înţeles raţiunea. Personal, îmi construiam bugetul plecând de la o logică simplă – iau salariul lunar, prin urmare, îmi eşalonez cheltuielile lunar. Există o pondere a diferitelor taxe, impozite şi cheltuieli, de care fiecare ţine cont – am un salariu de atâţia lei, din care atâta pun deoparte pentru aia, aia, aia… Nu sună elegant, dar cam aşa se fac socotelile de felul ăsta. Brusc, m-am trezit că în loc de 60 de lei pe lună, cât plătesc eu curentul, trebuie să ţin cont că vor fi 120 de lei la două luni. Teoretic, e cam la fel, practic, te reglezi mai greu. S-a rezolvat – mi s-a aprobat o cerere, mie şi altora care au dorit, aşa că plătesc lunar şi mi-am asigurat un minimum confort psihic (cel puţin cu ENEL-ul…).
Scap de asta şi dau peste alta – vă rog să mă credeţi, că nu reuşesc să-mi dau seama care este periodicitatea facturii pentru plata gazului metan. Acum câteva luni, am găsit în cutia poştală facturi la două săptămâni. O a treia factură mă anunţa că am sărit peste o altă factură, mai veche, pusă într-un teanc de facturi ce soseau cu asemenea frecvenţă, că nu reuşeam eu să le plătesc (asta mă determină să pun în funcţiune tokenul ăla de care vorbeam acum câteva zile). Bun. Am plătit toate restanţele şi mi s-a părut că ar fi în regulă. Numai că, perioadele dintre facturi încep să fie aleatoare – nu mai pot planifica nimic, mă enervează ideea să plătesc prea des sume mici, dar şi să achit prea rar sume mari. Stau cu ochii pe cutia poştală, e sportul favorit, imediat după deschisul uşii de la intrarea în bloc, meditând asupra manierei în care funcţionarii cu pricina apasă pe tastele ce ne fac pe noi datornici la gaz. În Statele Unite se spune că de două lucruri nu scapi (mă rog, dacă lucruri pot fi numite… ): de moarte şi de fisc. Sunt absolut sigur că de factura la gaz nu scap, dar de la o firmă atât de nemţească precum E.ON Gaz, mă aşteptam ca factura să vină mai precis ca ora exactă.
De unde se poate trage o concluzie globală, exhaustivă, de necontestat – pământul românesc are un farmec inefabil! Totul respiră calm şi relaxare! Şi, în fond, merită să mă stresez cu gândul la factura asta nenorocită…?
