Evenimentul

Revin puţin la editorialul referitor la serbări populare. Chiar plătite din bani publici.
Ne îndreptăm, e foarte clar, spre o nouă manieră de a ne raporta la turism. Nu mai sunt suficiente chemările de a vedea monumente, muzee. Oamenii vor altceva. Vor evenimente, indiferent cum se numesc ele. Toată Europa pe care eu o cunosc gândeşte astfel, iar România, din fericire, nu face de această dată excepţie.
În aproape toate satele din Franţa prin care am trecut, fusese, era sau urma să fie câte un eveniment. De toate genurile şi tipurile, cu bugete mici şi bugete mari, festivaluri folclorice sau de jazz, muzică medievală sau motociclism, spectacole de sunet şi lumină sau expoziţii inedite, mediatizate în satul cu pricina sau în toate localităţile din jur. Şi ţineţi cont – mă aflam într-o zonă unde numai obiectivele turistice nu lipseau! Şi ce obiective…! 47 de castele pe Valea Loarei, cea mai veche biserică gotică din lume, cea din Chartres, alte episcopii, abaţii, case memoriale, statui. Castelele sunt extraordinare, cu interioare amenajate, îngrijite. Totuşi, o menţiune – al nostru, cel de la Hunedoara, nu are un echivalent arhitectonic, şi pot afirma cu mâna pe inimă că am văzut multe castele.
Evenimentul creează o altfel de atmosferă, determină revenirea. Asta este una dintre problemele turismului la această oră, faptul că omul vine, vede, pleacă şi nu revine prea curând. Evenimentele au tocmai rolul de a fideliza vizitatorii, care vor reveni nu pentru obiectivul în sine, ci pentru chestiile interesante care se întâmplă în jurul său.
Pe de o parte. Pe de alta, oamenii locului sunt puşi într-o altă relaţie cu ambientul lor, îl văd cu alţii ochi, tot timpul se întâmplă ceva, nou, inedit. E, dacă vreţi, ca într-o familie, unde momentul sărbătoresc are rolul lui.
De aceea, eforturile făcute de primăriile noastre, chiar pe timp de criză, pot avea pe termen lung efecte benefice, iar acuzele prea vehemente ar putea avea ca efect doar reintrarea (de teama presei…) într-o monotonie deranjantă.