Eveniment editorial. O nouă carte semnată Miron Ţic

Mircea Lepădatu

Am primit la redacţie o nouă carte semnată de poetul scrii­torul şi, în acelaşi timp, jurnalistul Miron Ţic. Este o carte de in­terviuri intitulată „La taifas cu oameni dragi sufletului meu”.
Pe Miron Ţic, l-am cunoscut cu mulţi ani în urmă, când sub­semnatul mi-am început cariera de ziarist, cum se punea pe atunci, la ziarul judeţean, El deja era un nume cunoscut, fiind corespondent al ziarului, unde publica informaţii, ar­ticole şi, dacă-mi amintesc bine, poezii.
Stătea în comuna Ilia, unde stă şi acum. Dar faptul că stătea la ţară, nu înseamnă că nu era bine conectat la viaţa culturală din judeţ, mai exact din Deva, Hunedoara şi celelalte lo­ca­lităţi urbane ale judeţului Hune­doara, dar şi cu viaţa culturală de la nivel naţional.
Adevărul este că în toţi aceşti mulţi ani de când ne-am cunoscut, au fost puţine momentele când am avut prilejul să stăm faţă în faţă, cele mai multe conversaţii le-am avut la te­lefon sau prin in­ter­mediul scri­sului. Dar, întotdea­una, impresia pe care mi-a lăsat-o Miron Ţic, poet, scriitor şi jurnalist, a fost că el este de o modestie exage­rată pentru harul pe care-l are, pentru cultura sa polivalentă. Un bun simţ şi o modestie cum rar mai întâlneştii la un om. Poate, nu poate, ci cu siguranţă, de aceea Miron Ţic a preferat să ră­mână în Ilia, satul pe care nu l-a părăsit de atâţia zeci de ani.
Are publicate peste 20 de volume de poezie, proză, memorialistică. Iar ultimul său volum de poezii publicat, „Visul din iarba”, cuprinde 80 de poezii, număr egal cu anii pe care Miron Ţic i-a împlinit în anul trecut.
Dar să revin la acest nou volum al scriitorului şi poetului din Ilia. Cartea, cum arătam la început, cuprinde o serie de inter­viuri, mai exact 11 interviuri, cu tot atâtea persoane, aş spune, mai mult sau mai puţin cunoscute publiculului larg din ziua de as­tăzi. Dar asta nu înseamnă că interviurile, de fapt, con­vor­birile autorului cu respectivele perso­naje, nu sunt interesante. Dim­po­trivă, ele ne devoalează oameni, idei, mărturisiri, întâm­plări şi momente de viaţă remar­cabile.
Începând cu primul interviu din volumul amintit, cel cu preotul Emil Bota, de la biserica cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril din Ilia, continuând cu cel luat prozatoruliui şi scenaristului de film Nicolae Ţic, fratele autorului, cu inedita corespondenţă purtată cu Prof. Dr. Artur Silvestri, istoric literar, scriitor, publicist şi editor, cu celelalte interviuri cu poeţi, scriitori şi artişti hunedoreni şi nu numai, toate te ţin “în priză“, după ce începi să le citeşti.
Aşa cum mărturisea Miron Ţic în anteprefaţa la acest volum, a scris interviurile cu personajele respective fiindcă crede că “rolul său pe acest pământ a fost să scrie despre oameni, despre pământ, despre satele din jur, unde trăiesc oameni adevăraţi, oameni de mare nădejde ai timpului nostru“.Iar această carte, ne spune autorul, i-a ieşit în cale şi nu l-a lăsat în pace până nu a început să o scrie. Iar scrisul său este ţinutul prin care călătoreşte sau adevărata casă din care pleacă şi în care se întoarce.
Deci, acestă carte de interviuri ale scriitorului Miron Ţic reuşeşte să-i completeze bogata sa colecţie de creaţii literare şi jurnalistice oferite cititorilor în cele peste şase decenii de la debutul său literar.