Eficienţa resurselor

Provocările sfârşitului secolului 20 legate de schimbările climatice şi reducerea dramatică a resurselor au impus reorientarea percepţiilor legate de modul în care societatea umană şi mediul se influenţează reciproc. În acest context statele lumii fac eforturi susţinute şi conjugate în găsirea de soluţii pentru rezolvarea problemelor de tipul schimbărilor climatice şi reducerii substanţiale a diversităţii sistemelor biologice şi ecologice precum şi a globalizării şi crizelor economice şi energetice.
Societatea umană se confruntă în prezent cu dorinţa dezvoltării economico-sociale, dar şi cu nevoia menţinerii calităţii vieţii în condiţiile în care componente importante ale mediului – aer, apă şi sol – sunt poluate în mod constant.
Îmbunătăţirea gestionarii resurselor naturale prin evitarea exploatării lor excesive, recunoaşterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme constituie un obiectiv general al dezvoltării durabile.
Eliminarea deşeurilor generate se poate traduce într-o pierdere de resurse valoroase fapt ce conduce la o creştere a presiunii care se pune asupra capacităţii mediului de a face faţă cererii tot mai crescute. În plus extragerea şi prelucrarea materialelor noi precum şi producţia şi distribuţia de bunuri nou create adaugă suplimentar un impact negative asupra mediului.
Dacă până nu demult folosirea eficientă a resurselor prin reducerea costurilor de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare a fost văzută ca o metodă sigură de menţinere a competitivităţii economice, în prezent efortul firmelor trebuie să se focalizeze pe aplicarea principiului minimizării impactului asupra mediului.
Luând în considerare tendinţele şi cerinţele actuale din domeniul protecţiei mediului este necesar ca întreprinderile să aibă o abordare mai cuprinzătoare a costurilor legate de mediu atunci când îşi planifică investiţiile.
Producţia şi consumul durabil au ca scop îmbunătăţirea impactul pe care un produs sau serviciul îl poate avea asupra mediului pe durata întregului său ciclu de viaţă.
În prezent proiectanţii de produse, prin cele precizate în Directiva 2009/125/CE privind proiectarea ecologică, trebuie să contribuie la reducerea consumului de resurse depunând eforturi de eficientizare a acestora. În acelaşi timp întreprinderile pot fabrica produse mai durabile prin utilizarea unei cantităţi mai reduse de resurse materiale încurajându-se astfel utilizarea materialelor reciclate. Această abordare permite declanşarea generării de noi produse şi servicii precum şi inovări de proces şi tehnologii.
Un rol important în implementarea conceptului de producţie şi consum durabil îl au şi consumatorii, care, prin alegerile pe care le fac atunci când achiziţionează un bun sau un serviciu impugn caracteristici legate de economia de resurse şi de proiectarea ecologică.
În concluzie, conştientizarea fiecărui actor activ în mediu economic cu privire la importanţa respectării regulilor de sustenabilitate: o anumită resursa naturală are funcţiuni multiple – economice, biologice, recreative, progresul tehnic neputând fi aplicat în mod unitar tuturor acestor funcţiuni; definirea clară a capitalului natural critic ce trebuie supus unor norme minimale de salvare determinând astfel un prag de utilizare al acestui capital, în scopul prezervării unui anumit stoc natural; utilizarea de resurse naturale regenerabile nu trebuie să fie mai mare decât rata de reînoire uzuală proprie a resursei respective; emisia de deşeuri trebuie să fie inferioară capacităţii de asimilare a acestora de către mediu devine esenţială în păstrarea echilibrului mediu – societate umană.
Într-o lume cu populaţie în creştere şi cu resurse energetice tradiţionale limitate, folosirea deşeurilor pare să fie şansa energiei viitorului. Pe de altă parte, piaţa de consum în continuă creştere produce foarte multe deşeuri poluante, care ar putea fi sursă de energie, iar MEDGreen urmăreşte creşterea eficientei utilizării deşeurilor ce pot produce energie în sectorul logistic.