PNL, înainte, sub semnul Crinului (II)

Precizam în încheierea comentariului de ieri că evoluţia Partidului Naţional Liberal pe scena politică românească depinde de mai mulţi factori.
În primul rând, evoluţia viitoare a PNL depinde într-o mare măsură de prestaţia pe care o va avea Crin Antonescu. În urma celor două congrese, Crin Antonescu nu doar că şi-a relegitimat şi, totodată, consolidat poziţia de lider suprem al liberalilor, dar şi-a impus, cu preţul schimbării statutului partidului, echipa de conducere şi proiectul cu care vrea să propulseze PNL ca principala forţă politică de dreapta din ţară. Şi, într-adevăr, dacă liberalii vor obţine peste doi ani, la alegerile locale şi parlamentare 30 la sută din sufragiile electoratului – aşa cum şi-a propus Antonescu – atunci, se poate spune că PNL este principala formaţiune politică de dreapta. Asta, pentru că PDL, chiar dacă se declară partid de dreapta, în opinia sussemnatului, nu are încă o doctrină clară de dreapta. De fapt, PDL nici nu are o doctrină, dacă ne gândim cum s-a format, din cine este constituit şi cum s-a transformat de seara până dimineaţa, din partid de stânga, în partid de dreapta.
Spuneam, deci, că evoluţia viitoare a PNL pe scena politică românească depinde în foarte mare măsură de prestaţia lui Crin Antonescu. Dacă actualul lider liberal va reuşi să dovedească, în primul rând liberalilor săi, apoi şi celorlalţi actori de pe scena politică naţională, că nu mai este cel etichetat până nu de mult ca fiind tare în gură, dar mai moale la fapte, atunci, lucrurile vor merge bine. Iar, ţinând cont de modul în care a gestionat situaţia în timpul campaniei pentru prezidenţiale, dar şi cum a reuşit să gestioneze şi să-şi impună voinţa şi în cadrul partidului, nu greşim dacă afirmăm că Antonescu s-a maturizat şi a crescut mult ca om politic, devenind unul din actorii importanţi de pe scena noastră politică. Prin urmare, în acest moment, n-avem nici un motiv să credem că el nu este capabil să-şi urmeze programul menit a ridica PNL la cotele pe care şi le-a propus.
Dar, pentru ca lucrurile să meargă bine la liberali, mai este nevoie ca echipa de conducere să tragă în aceeaşi direcţie cu liderul partidului şi să „cânte” la unison aceeaşi melodie. Şi nu doar echipa de conducere, ci şi ceilalţi fruntaşi liberali, rămaşi după recentul congres pe dinafara BPC, vor trebui să-şi depăşească resentimentele şi să înţeleagă că sunt condamnaţi să meargă împreună. Că doar aşa vor putea ridica partidul în ochii electoratului sau, în cel mai rău caz, vor menţine PNL cel puţin la actualele cote. Iar lucrul acesta este valabil, nu doar la nivel central, ci şi la nivel local, inclusiv în rândul liberalilor hunedoreni.