Dr. Răzvan Roșu, medic specialist pneumolog și director medical în cadrul Sanatoriului de Pneumoftiziologie Geoagiu: Cancerul pulmonar e un mare hoț

Magdalena Șerban

Cancerul reprezintă una dintre cele mai crunte boli, care presupune naș­te­rea mutațiilor în celule, de altfel să­nă­toase. Dacă în unele tipologii, simp­tomele sunt alarmante și se resimt mai repede, în cazul celui pulmonar, situația este complexă. Medicul specialist pneu­molog Răzvan Roșu detaliază.

Se ascunde bine
Semnele cancerului pulmonar sunt foarte vagi și apar, de obicei, când boala s-a extins. Plămânii sunt organe volu­mi­noase, care nu conțin în interiorul lor nervi care să poată transmită durerea. Astfel că, o tumoră care crește în interiorul plămânilor, va trebui să fie destul de mare sau să aibă un efect de comprimare asupra căilor respiratorii, pentru a produce simptome. „Un lucru este cert, și anume că cei care au lucrat în medii toxice sunt mai predispuși să-l facă (de exemplu foștii mineri), la fel și pacienții cu tuberculoză sechelară și marii fumători. Totodată, mai e și pre­dispoziţia genetică, pentru cei care au în familie persoane care au suferit de cancer pulmonar riscul fiind mult mai mare, cu atât mai mult dacă şi fumează. În cancerul pulmonar nu se poate dis­cuta atât de bine de screening, așa cum e posibil în alte tipuri precum cel mamar ori de col uterin. Dacă în cancerul mamar, consultul ginecologic (palpare), eco­gra­fia, mamografia, toate pot ridica o sus­pi­ciune, l­a fel și în cel de col uterin prin tes­tele specifice de depistare, în cancerul bronhopulmonar abia târziu, în evoluție, radiografia poate ridica o suspiciune. Există posibilitatea omiterii, radiografia, în fazele inițiale, putând fi normală. La fel spirometria și analizele de sânge. Can­cerul pulmonar dă simptome doar în fazele foarte avansate, din păcate. Simp­tomul cel mai comun ar fi tusea. La un mare fumător, schimbarea caracterului tusei poate indica prezența unui cancer pulmonar. În general, pacientul acuză un disconfort la nivelul toracelui, o jenă. Durerea apare în stadiul destul de avan­sat, când sunt deja alte probleme. Scă­derea ponderală, răgușeala, alterarea stării generale, apatia, astenia, respirația greoaie și șuierătoare, eliminarea de sânge în timpul tusei, pneumoniile re­petate și cu aceeași localizare când tumora începe să facă obstrucție pe o anumită zonă bronșică, acestea vin în completarea detaliilor. În urma unei ra­dio­grafii pulmonare poate apărea sus­piciunea de cancer pulmonar. Nu e obli­ga­toriu să fie modificări în tabloul sang­vin, deci analizele de sânge pot fi în parametri normali. Pacientul se poate prezenta cu o imagine radiologică de pneumonie (urâtă). Se dau antibiotice (oral, intravenos), se face o tomografie (prezintă caractere de pneumonie, fără a elimina suspiciunea de cancer), starea bolnavului se ameliorează după antibio­tice, dar imaginea radiologică ră­mâne ne­schimbată. Atunci, se trece la efec­tu­a­rea unui CT de torace, cu substanță de con­trast, ce va furniza in­formații esen­țiale despre modificările ana­tomice. Dar tot nu e pus diagnostic cert. Așa că tre­buie făcută o fibro bronhoscopie fle­xibilă (biopsie). Următoarea etapă e bro­n­ho­scopia din ganglionii pulmonari (biopsie ghidată CT) sau biopsie din organul afectat, dacă există metastaze”, explică dr. Răzvan Roșu (foto).

Boala nu așteaptă. Supraviețuirea, o provocare
Când vorbim de incidența cancerului în România, devine punct nevralgic. Conform specialiștilor, se pornește la tratament în ideea că în stadiile I, II sau III pacientul poate fi vindecat și se aplică tratamentul multimodal. Stadiul IV, deo­camdată, nu e considerat curabil, dar s-au făcut progrese foarte mari. „Singura prevenție care a demonstrat scăderea incidenței cancerului pulmonar este renunțarea la fumat. Pacienții care au muncit în mediu toxic și sunt fumători activi necesită anual un consult de spe­cialitate și radiografie pulmonară. (…) Mai apoi, fiecare tipologie din cancerul pul­mo­nar are o rată de supraviețuire. În cazul celei mai agresive forme (tumora neuroendocrină cu celule mici, ce face parte din tipologia cancerelor pulmo­nare), dublarea volumului țesutului can­ceros are loc în câteva luni, la fel ca și invadarea țesuturilor apropiate. Dacă se depistează un astfel de cancer și se prelungesc etapele de tratament, se poate observa (dau un exemplu) că în luna decembrie pacientul respectiv era operabil, dar în ianuarie-februarie deja nu mai este operabil, cancerul invadând vasele de sânge. La polul opus e, un alt exemplu, adenocarcinomul, care are ani de evoluție. Există cancere pulmonare chiar și la tinerii de peste 18 ani, de tipul carcinoidului, o tumoră aflată la granița dintre malignitate și benignitate, care se rezecă și are o rată bună de vindecare, dacă e depistat în fazele inițiale”, mai arată pneumologul.

E nevoie de mai mult decât medicamente
„Este crucial să oferim un sprijin adecvat și o îngrijire comprehensivă pen­tru a îmbunătăți calitatea vieții aces­tor pacienți vulnerabili. Orice bolnav diag­nosticat cu cancer are nevoie, pe lângă îngrijirea medicală adecvată, afec­ți­u­nea semenilor și o notă optimistă insu­flată de cei dragi, și de consiliere psi­ho­logică și oferirea unui sprijin psiho­so­cial activ. Pacienții noștri pot beneficia de o astfel de consiliere psihologică. Este foarte dificil pentru persoa­ne­le care poartă această greutate fizică să facă rabat și de o viață normală. De asemenea, le pu­nem la dispoziție investigațiile specifice primei etape (spiro­me­trie, radiografie, analize de sânge, CT), iar în ca­zurile deli­cate, colegii mei, în baza unei bune cooperări și a unor relații pro­fesionale consolidate cu medici din alte zone ale țării, sprijină pacientul să fie pre­luat cât mai repede, fie că vorbim de certitudinea diagnosticului oncologic, fie de intervenție chirur­gicală”, trans­mite managerul Sanato­riului de Pneumoftiziologie din Geoagiu, Ancuța Suciu (medalion).