Din paradisul grobian

Volodia Macovei
Într-o totală lipsă de respect faţă de ei înşişi, faţă de cetăţeni, faţă de colegi, faţă de lumea în care trăim, unii politicieni români au „darul” de a arunca vorbe grele, complet nelalocul lor, dar şi de a se băga, stupid, acolo unde nu le fierbe oala.
De la un adevărat maestru al insultelor şi al vorbelor de cartier, Traian Băsescu, alegem ultima „reuşită”, care este, evident, departe de ţinuta necesară demnităţii pe care o reprezintă, mai ales că subiectul este un vicepremier al Rusiei: „Trebuie aflat câtă votcă a consumat înainte să facă aceste declaraţii. E o declaraţie tipic rogoziană, cu lipsă de respect faţă de orice altceva ce nu reprezintă Mama Rusia, el a rămas încă la modul de gândire al stalinismului. Ăsta e Rogozin”. Cum preşedintele nostru numai la ureche nu duce paharul, am putea spune, gingaş: râde ciob, de oala spartă.
Un al doilea exemplu vine dinspre Ministerul Afacerilor Externe român, de acolo de unde, în ultima vreme, plouă cu atacuri împotriva Rusiei, atacuri stupide pe care nu şi le permit nici uriaşii Europei. Astfel, ieri, respectivul minister comunică faptul că lansează un apel către Federaţia Rusă „să nu recunoască aşa-zisele „referendumuri” din 11 mai 2014 (din zone estice ale Ucrainei, n.n.) şi rezultatele sale (sic!), să respecte integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi să revină în cadrul dreptului internaţional, inclusiv prin retragerea neîntârziată din Crimeea”. Amuzant până la lacrimi, acest ultimatum dat Rusiei. Mă mir că nu a solicitat MAE român prezenţa neîntârziată a lui Putin, cu demisia, în faţa ministrului Corlăţean.
Dar în vârful acestui top rămâne premierul Victor Ponta, cu o declaraţie pe care nu merită să o comentăm, dar vom oferi o sursă bibliografică „de mare valoare”: „…dacă vă uitaţi la domnul Mihăieş (Mircea Mihăieş, scriitor şi profesor universitar), care e de extremă-dreapta, este un fascist bătrân, aşa, că nu credeam că mai există neo-nazişti în Europa, uite există şi în România”.
Bibliografie obligatorie, Silviu Brucan, în „Scânteia“, 1944: „Agenţi calificaţi ai Gestapoului, ziarişti cu o activitate infamantă în activul lor, nu numai că se plimbă liberi, nu numai că pătează lupta eroică a Armatei Roşii şi a poporului român, dar mai mult – ceea ce este menit să ridice revolta poporului – fac să apară gazete“.