Din ciclul „Oameni cu care mă am bine”, …

…azi, Florin Cazacu.
Am avut reacţii viscerale, din care se putea ghici stropul (sau găleata…) de ură, când am scris, cu câteva zile în urmă, că Ovidiu Hada de Hunedoara e primar patriot. Afirmaţia, adevărată de altfel, era spusă pe un ton colocvial, la modul amical. Mi se mai reproşa că am scris de bine şi despre Mircea Ioan Moloţ. Păi da, recunosc că stau mult în maşină şi îmi pare bine că şoseaua aia spre Hunedoara, la care nu s-a gândit nimeni înaintea sa, a fost făcută pe patru benzi şi nu mai boscorodesc căruţaşi şi biciclişti pe lângă care nu pot să trec şi pe care risc să-i accidentez, ascunşi fiind de întuneric. Mircia Muntean are şi el merite aici. Doar n-o să-i înjur pentru asta.
Uite că, sâmbătă mi-a venit din nou apă la moară şi voi scrie cu simpatie despre un om cu care paşii mi s-au intersectat de mulţi, mulţi ani, pe când era lider sindical, el cu simpatii pro-Cozma şi eu cu simpatii anti-Cozma(!), Cozma fiind Miron Cozma. Asta nu ne-a împiedicat să avem relaţii bune, mai ales că am descoperit la el o anume pasiune pentru zbor, pe care o împărtăşesc. De o vreme încoace, l-am întâlnit pe Florin foarte puţin în împrejurări politice, dar ne-am văzut pe la aerodromul Săuleşti. El venit să sară cu paraşuta, eu să zbor cu planorul, piloţii de acolo l-au „plimbat” şi pe el cu planorul, sâmbătă era pasagerul unui elicopter, ne-am strâns mâinile cu acea lipsă de fasoane caracteristică unor oameni ce împărtăşesc o pasiune comună. Chiar le explicam celor de la aerodrom că sunt oameni despre care m-ar bate Dumnezeu dacă aş scrie vreun cuvânt rău – la urma urmei, îmi recunosc compromisurile, nici n-aş putea să nu o fac. Mai ales, spuneau cei de acolo, când Cazacu e cumva „unul de-al nostru…”, din moment ce zboară, nu…? Mi se pare un argument de bun-simţ, la urma urmei, ce spuneţi…?
Recunosc, nu fac parte dintre acei jurnalişti care se auto-descriu prin expresia „nu am mamă, nu am tată”. Niciodată nu am făcut. Iar cei de la Mesagerul hunedorean nu m-au condiţionat niciodată să scriu despre ăla sau despre celălalt. Florine, dacă mai sari cu paraşuta, nu uita că decolarea e benevolă, aterizarea e obligatorie.