Detalii…

Apropo de înfrumuseţările oraşului şi de faptul că unii s-au grăbit să-mi reproşeze ba că de ce susţin ca parcările să fie cu plată (că vor fi încredinţate unor firme clientelare…), ba că de ce laud florile că nu ştiu cât costă etc., mă opresc asupra unor detalii importante, zic eu, pentru o anumită manieră de a vedea lucrurile.
Cu câţiva ani în urmă, să tot fie vreo cinci-şase, pe marginea unor străzi din zona pieţei, s-au montat nişte stâlpi coloraţi, din fier forjat şi plastic portocaliu, cu becuri în interior. Stâlpii ăştia luminau noaptea. Trec peste faptul că utilitatea lor practică era nulă, estetic puteau fi apreciaţi, mă rog, dădeau aşa, un aer de prosperitate, uite, avem bani până şi pentru stâlpişori cu bec…
Stâlpii s-au păstrat. Inutil să spun că în buna tradiţie românească, becurile din interior au început să se ardă şi nimeni nu le-a mai înlocuit. Apoi, lanţurile care îi uneau au început să se rupă, că lumea nu ocolea ca să traverseze, ci sărea peste lanţuri. Unii stâlpi au fost îndoiţi, fie prin lovituri de picior de către cvasi-interlopii care sunt puşi pe distrugere, fie din cauză că vreo maşină a dat peste ei. De prisos să spun că nu au fost îndreptaţi. Alţi stâlpi au rămas fără capacul care le proteja partea superioară, aşa că s-au transformat în coşuri de gunoi. Banii s-au dat, intenţia o fi fost bună, ce a rămas se vede…
Un detaliu să fie şi gardul viu, despre care s-a scris săptămâna trecută? Personal, preferam în locul simplului gazon – care se va deteriora repede sub paşii celor mult prea grăbiţi spre a-l ocoli (pe unde? Că pasajele de trecere sunt complet ocupate de terase…), să fie replantat gardul viu. Din două considerente – primul, strict estetic, al doilea ecologic: un gard viu are o putere mai mare de reîmprospătare a aerului decât gazonul (care gazon poate fi foarte bine plantat şi dacă există gard viu), iar pe de altă parte, este un filtru natural împotriva gazelor de eşapament care vin dinspre mult-prea-circulatul bulevard vechi al Devei. Am urmărit comentariile cititorilor care s-au pronunţat pe marginea articolului din „Mesagerul…” referitor la gardul viu. Avizate, bine-intenţionate, dar puţine, de unde concluzia că numărul celor cărora le pasă de astfel de aspecte este în scădere.