Democraţiile consolidate încearcă să elimine din mentalul colectiv valorizarea ideii de „lider maximo”. Voi da un exemplu ceva mai vechi, dar relevant – câştigător al războiului, Churchill nu a reuşit să câştige şi alegerile. Nu i-a trecut însă prin cap să se erijeze în salvatorul neamului.
Preferinţele pentru extreme, la care de altfel se şi face trimitere într-un comentariu postat, există, dar de regulă sunt taxate instituţional. Să ne reamintim de austriacul Jorg Haider, lider extremist, pus imediat la colţ de către Uniunea Europeană. Elveţia, Olanda sunt ţări în care extremismul de dată recentă are cauze mai degrabă exterioare. Vorbeam într-un editorial acum vreo săptămână, despre naşterea unei civilizaţii, în sensul ei istoric, conform definiţiei date de Neagu Djuvara. E o zbatere, nu se poate face nimic fără o luptă a contrariilor. Spun asta, asumându-mi riscul de a glosa pe locuri comune. Olanda sau Elveţia se simt ameninţate de acest construct în parte artificial, numit Uniunea Europeană. Bunăstarea lor, modul de viaţă, credinţele, mult prea specifice sistemului occidental se văd puse în pericol de formidabila deschidere operată în numele unităţii continentului. Om fi noi europeni geografic, mentalitatea este tributară unui alt gen de relaţionare. La fel păţesc francezii cu maghrebienii şi toată lumea cu arabii sau pakistanezii, deşi enumerarea poate continua. Singura ţară cu care suntem comparabili în ceea ce priveşte plăcerea de a promova oameni care ulterior se cred deţinători unici ai SOLUŢIEI este într-adevăr Italia. Berlusconi nu a apărut ca urmare a plecării românilor la muncă acolo, ci pe fondul unor incoerenţe majore ale altor politici partinice. Oamenii au preferat, ca în atâtea alte situaţii, o ordine, fie ea şi berlusconiană, incoerenţei, fie ea patronată de Romano Prodi.
Nu doresc să ofer soluţii, doresc să semnalez nişte realităţi, fie şi doar pentru a le aduce în discuţie. Avantajul major al unei democraţii este capacitatea de a se pune şi repune în discuţie, în scopul perfecţionării – pentru că aşa imperfectă cum este, nu o putem înlocui, deocamdată cel puţin, cu ceva mai performant. Sistemul tânăr de la noi poate fi însă pervertit prematur şi compromis pentru multă vreme, dacă sistemele de promovare nu vor respecta măcar parţial meritocraţia. Experienţa istorică ne arată că liderii autoritari nu supravieţuiesc sistemului pe care ei l-au creat. Excepţiile sunt foarte puţine.
Fostul ministru al Muncii, Florin Manole, a lansat critici dure după ce un proiect european gestionat…
Polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Hunedoara – Biroul de Investigații Criminale au reținut, la data…
Polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Hunedoara au reținut, pentru 24 de ore, un bărbat, în…
O familie de tineri din Bucureşti, despre care părinţii nu mai ştiau nimic de două…
Spun gurile rele că s-au terminat banii pentru unii care au luat cât au putut…
View Comments
apropo de Berlusconi cautati-l pe Elio pe youtube cu bunga-bunga dupa ultima isprava berlusconiana, dar Italia este si a lui Bossi cu un apetit special spre dictatura si Italia este si a lui Vendola, vajnic comunist, care uite ca are succes...se pare ca Niky Vendola si iubitul sau canadez vor infia si un copil spre disperarea Papei...oricum la misto suntem una cu italienii, gindindu-ma la viteza cu care a aparut clipul cu expulzarea tiganilor din Franta...