Democraţia originală, varianta pe regiuni

Încă din zorii anului 1990, ni se arăta nouă, românilor, cum să edificăm democraţia originală. Adică, să lăsăm noi fiţele din capul europenilor mai vechi şi mai experimentaţi în alegeri şi să facem cum vor conducătorii. Pentru că în România, toţi conducătorii ne vor binele şi (aproape) toţi românii se doresc un fel de oi, gata să îmbrăţişeze ce le spun conducătorii lor, fără să utilizeze experienţa înaintaşilor sau să uzeze de propriul cap. Cum lansează un şef o idee, cum URA!, aşa e, şefu’, tu le ştii pe toate. Se schimbă şeful – evident că cel nou le va şti pe toate.
Cei grăbiţi să cânte osanale pentru geniala idee de a împărţi ţara aşa, peste noapte, cum vrea muşchii lor, cu argumente pe genunchi şi cu calcule populiste, numai bune de prostit lumea (ca la referendumuri, cu întrebări aiurea şi cu o populaţie dezinformată…) ar trebui să ştie că o astfel de decizie, într-un stat democratic, se supune unor consultări. Poate că băsescianului X îi convine, dar anti-băsescianului Y nu. Ideea este că ar trebui făcută o medie, să fie luate în calcul argumentele tuturor, nu să li se răspundă celor din contră ceva de gen „v-am ciuruit…!“ Cei care aruncă pe piaţă opinii, aşa, populiste şi politicianiste, indiferent de care parte sunt, ar trebui mai întâi să aibă responsabilitatea documentării.
Poate că Băsescu are dreptate 100 la sută. Poate că 75 la sută. Poate că 50 la sută. Poate că 35 la sută. Există desigur experţi şi situaţii, România nu este singură pe continent. Franţa, stat unitar de când se ştie, este organizată bine-mersi pe regiuni şi departamente, are cam patru departamente într-o regiune. Departamentele sunt cam cât judeţele noastre şi sunt conduse de un consiliu departamental ales. Ales, pentru că VOTUL este expresia democraţiei, şi nu numirile prin decret. Regiunea are un prefect numit. În acest mod, este asigurată şi coeziunea administrativă la nivel naţional, dar şi reprezentativitatea. Departamentul Cote D’Or, din regiunea Burgundia, pe care îl cunosc bine, are cam 500.000 de locuitori. Deci, ceva mai mult decât Hunedoara – care are 475.000 de locuitori. Iată că la ei, funcţionează foarte bine. E o soluţie. Au şi bani din fonduri europene, nu le reproşează nimeni nimic.
Anglia are comitate. Un comitat de-al lor este cât un judeţ de-al nostru, poate mai dens populat, că ei sunt mai mulţi. Consiliul comitatului este ales, pentru că prin ALEGERI, este asigurată democraţia. Verificaţi pe Google la adresa „county of Hampshire”. Acolo am fost, acolo cunosc situaţia.
Sunt exemple puţine. Aduceţi dvs. şi altele. Să le analizăm, să le comparăm, că nu suntem un popor de idioţi. Să ni se spună care este situaţia pe continent, în Germania, în Polonia, în Spania, în Belgia, care este nu cu mult mai mare decât vreo patru judeţe de-ale noastre. Avem dreptul să fim corect informaţi, nu manipulaţi grosier prin decizii luate la botul calului şi trâmbiţate fără discernământ.
Îmi pare rău să o spun, dar marea majoritate a românilor nu este corect informată referitor la ceea ce se petrece cu ţara lor. Nu ştiu care sunt avantajele şi dezavantajele parlamentului unicameral sau bicameral, nu ştiu ce variante de vot uninominal există, dar îşi vor alege primarul dintr-un singur tur. Că e ieftin… Da, e ieftin. În termeni financiari, dictatura este cea mai ieftină formă de guvernământ. Nu tu aleşi, nu tu dispute, nu tu probleme. Se ştie că democraţia e scumpă. Jos cu ea! Şi aşa, regretă mulţi comunismul. Nu erai liber, dar aveai loc de muncă…