Democraţia laşă a comentariului…
Nu-mi place Radu Moraru – ţine cu Băsescu, aşa cum eu sunt anti-Băsescu – opţiune asumată şi justificată în acest colţ de pagină, cu ceva vreme în urmă.
Radu Moraru îşi asumă şi el opţiunea. El are un nume, are un chip, o familie şi prieteni. Toţi îl pot vedea. Radu Moraru e real, nu se ascunde după un paravan şi de-acolo lansează diatribe pro-băsesciene.
La posturile de televiziune, comentatorii au chipuri, prieteni, familie. Pot fi recunoscuţi pe stradă. Îşi asumă ceea ce susţin.
Mai nou, şi ziarele publică fotografiile autorilor de articole sau editoriale. Sunt fete şi băieţi, femei şi bărbaţi cu prieteni, familie, identitate concretă.
Posturile de televiziune şi ziarele au rubrici de comentarii – sau posturi, ca să folosesc un limbaj mai internautic. Acolo este perfect democratic să-şi spună lumea părerea – despre ceea ce se scrie, spune, arată, sau despre cei care scriu/spun/arată. Cei care lasă comentarii nu au identitate – se ascund în spatele unui nick, în 99 la sută din cazuri. Sub protecţia acelui anonimat, spun ce le trece prin cap. Unii spun aiureli, alţii aberează, alţii sunt cel puţin la fel de inteligenţi ca reporterii sau editorialiştii.
Unii, nu puţini, înjură şi ameninţă. Fac afirmaţii pe care nu le pot proba, dar nu contează – cine sunt, la urma urmei, ei? Persoane ascunse în spatele unui nick şmecher, pe care nu-l poţi descoperi decât cu mari dificultăţi şi în general nu merită să-ţi baţi capul cu chestia asta. E democratic să comentezi, respectivii pot spune ce vor, anonimatul îi protejează. Altfel, nu ar avea curajul opiniei.
Din acest motiv, indiferent cu cine ţin, îi respect pe colegii de breaslă, atât timp cât au curajul să-şi asume opiniile sau poate tocmai din acest motiv. Sunt ameninţaţi şi în mare măsură neprotejaţi. Ba chiar, actualul preşedinte adulat asmute populaţia împotriva presei – a celei care nu-l susţine, evident! Care cred că nu-şi fac iluzii – dacă cumva soarta îi va aduce de partea cealaltă a baricadei, vor deveni şi ei/ele ţigani sau ţigănci împuţite, găozari şi epitetele prezidenţiale pot continua.
Având un asemenea model, evident că anonimii comentatori îşi vor da în petec, înjurând, ameninţând, că rubrica de „comentariul tău aici” e democratică.
Îmi cer scuze de la cei care nu doar că se semnează, dar au curajul şi onoarea să-şi lase până şi fotografia la rubrica de comentarii.
CASETELE DIN DECEMBRIE
Cum ai putea să nu îţi iubeşti patria din adâncul sufletului. După ce am aruncat un ochi – se poartă – peste câteva ziare am găsit că unul dintre cele mai interesante articole pentru a o lua la goană în pădure este ăsta.
Adevărată sau nu, caseta cu pricina mai toarnă puţin bălegar pe moşia politicii noastre. Doar că în loc să răsară „crini galbeni” ori niscai orzoaică ne vom pomeni cu ouşoare – câte două-câte două – d-ale tuturor ălor de ne joacă nouă vieţile pentru încă cinci ani.
Amu nu mai avem de ce să fim invidioşi pe americani. Avem scandal sexual, adică încă nu e scandal, e doar o aruncătură de-a marelui nostru cărturar Patapievici. [În urmă cu mulţi ani, e adevărat, îmi pierdui minţile după vorbitura a plină de must a intelectualului papionizat. Deh, eram mai tânără, mai uşor de dus cu vorba cu dichis. Bine că mi-a trecut.]
O fi gustat sau nu Geoană sex oral? Treaba lui! Contează însă cu cine! Ar putea fi o problemă cui i-o arătat cocoşelu’ şi nu s-o păzit de ochii vulpii. Dar dacă intrăm în intimităţi de genul ăsta probabil că ar trebui să-şi pună „haina ocărârii” 89% dintre muritori.
E greu şi să ai un preşedinte atât de pămpălău vizavi de capcanele politicii. Aşa păţesc cei care mai au naivităţi că lumea vrea acadele şi pijamale roz. Nu, oamenii vor jicnirie, machiavelism, parşivenie, silnicie, brutalitate, înşelatorie, preşedinţi-jucători, cocoşei la vedere…
Obama şi Putin or fi ştiind ce-i ăla sex oral? Da’ Patapievici? [Nu ţin în mod deosebit să aflu, da’ dacă tot s-adusă vorba…]
[Cealaltă casetă o cunoaşteţi. Atât doar că eroul principal a trecut de la pumn la „i-a ciuruit!”]
–––––––
Ajutaţi-i pe ciuruiţi!
–––––––
Un comentator fara aparare…:)! cu fotografie:)! Si cu nickname scris pe o carte de versuri:)!
Cineva spunea: „Toti murim odata. Conteaza in ce mod!”
Dacă toată lumea – adică toate site-urile de ziare – ar folosi WordPress sau măcar pluginul Gravatar, comentatorii care au curajul să-şi asume opiniile nu ar mai fi oameni fără feţe.
Cât despre comentatorii care se ascund după nickname-uri şi înjură fără să argumenteze, vă recomand să-i ignoraţi. „Mark as spam”. Nu e democraţie atunci când site-ul e plătit, întreţinut şi găzduit din banii mei.
Nu trebuie sa fii suparat pentru treaba asta. Tu scrii pentru ca e jobul tau si iti incasezi leafa pentru asta. Gindeste ca nu peste mult timp ziarul (printul), s-ar putea sa nu mai fie!?! Va trebui sa te adaptezi(oare si virsta pune probleme?).
Regulile democratiei se mai si schimba, nu putem ramine la cele initiale, antice!
Cu cit mai multe ,opinii cu ati mai mare posibilitatea de a avea idei noi.
Si sa nu uitam, ca una din regulile de baza , este aceea prin care, trebuie sa stim sa ne ascultam unii pe altii, chiar daca nu avem aceeasi parere! Nu inseamna ca uni sunt buni si ceilalti mai rai, poate uni mai naivi decit ceilalti!
Nu imi fac iluzii, am devenit alcoolic, tigan si prostituata (fiind barbat asta se traduce probabil gaozar) – Ludovic Orban dixit.
In ce ma priveste, numele si adresa de mail sint reale, daca doriti o poza va rog sa imi trimiteti o adresa de mail. Din vedere probabil ma cunoasteti, veneam cu familia la Caravana Astra Film.
Il astept la Deva pe domnul Ludovic Orban, la sustinerea tezei de doctorat pe tema bunului simt in politica romaneasca – de la vorbirea nearticulata (ha, ha, ha) la limbajul elevat (mai animalule). Cel mai bine ar fi sa il invitati sa sustina teza inaintea unui film despre minoritati, la urmatoarea editie a Caravanei.
domnule Gruian,in ceea ce am priveste,recunosc ca voi ramane in anonimat pentru ca e usor. aveti dreptate, nu-mi convine sa vada altii nici cine sunt si nici cum arat, aici ziaristii au aprecierea mea, sunt oricum mai curajosi orice ar spune. Ce-i drept, voi incerca sa raman mereu decent in exprimare.M-am uitat azi dimineata pe comentariile de pe la studiorui tv sio aveti dreptate, sunt pline de ura. daca am realizat ceva dupa 20 de ani, da, ne-a inecat ura. Pacat si pacat ca n-am curaj.