Deducere TVA în cazul tranzacţiilor cu furnizori declaraţi inactivi

Doris Visirin, avocat

La data de 19 octombrie 2017, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit, printr-o decizie emisă într-o cauză împotriva României, în esenţă, că reglementarea cuprinsă în art. 11, alin, 7 din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal este parţial incompatibilă cu Directiva 2006/221/2006 a Consiliului privind sistemul comun al TVA.
Pe înţelesul tuturor şi în sinteză, aceasta înseamnă că un operator economic are dreptul să deducă TVA rezultată din achiziţia unor bunuri sau servicii de la un operator care a fost declarat inactiv de către organul fiscal. Simplul fapt al inactivităţii furnizorului sau prestatorului nu este suficient pentru a justifica refuzul dreptului de deducere, ci trebuie să fie probată ipoteza producerii unei fraude, a unei pierderi de venituri fiscale generate de operaţiunea respectivă.
În consecinţă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a constatat că reglementarea cuprinsă în art. 11, alin. 7 din codul fiscal este contrară dreptului Uniunii Europene, urmând ca, în temeiul principiului supremaţiei dreptului UE, această reglementare să fie modificată în sensul punerii în acord cu prevederile Uniunii.
Ca efect punctual, bineînţeles că toţi operatorii economici care au fost în situaţia de a li se fi refuzat dreptul de deducere în baza prevederilor art. 11, alin. 7 cod fiscal, au posibilitatea să solicite organului fiscal reconsiderarea acestui refuz, cu toate efectele sale. Tot ca şi consecinţă directă, legiuitorul ar trebui să purceadă cât mai degrabă la modificarea textului de lege vizat pentru a evita o ambiguitate nedorită în aplicarea legii.
Rămâne de văzut, în viitor, care va fi procedura şi modul de lucru pe care ANAF le va avea în vedere în aplicarea acestei decizii, precum şi care vor fi hotărârile instanţelor în procesele care vor urma …