De la strâmbături, la cântece de bucurie…

Acum vreo trei-patru ani, ecranele televizoarelor erau pline de spoturi promoţionale ale băncilor care ofereau credite doar cu buletinul. Oamenii se strâmbau şi se hlizeau, afacerile mergeau strună, creditele se înmulţeau, greu era nu să iei credit, ci să rezişti tentaţiei. Pe spoturile cu pricina, erau şi nişte clauze, dar din lipsă de timp – care la televiziuni costă enorm – nu erau spuse, iar în contracte, erau scrise cu litere mici-mici-mici, doar-doar, scapă neobservate. Au scăpat, aşa că acum, mulţi se plâng de faptul că nu-şi mai pot achita creditele. Recent, am văzut că 25 la sută dintre români au credite la bănci, iar numărul celor care sunt restanţieri creşte permanent.
Nu am nimic cu băncile, în fond, asta este menirea lor, dar de curând, a apărut pe piaţă un nou spot publicitar a cărui realizare poate fi catalogată în multe feluri, numai inteligentă – nu! Probabil îl ştiţi – are o melodie săltăreaţă, cu „e-atât de multă bucurie…”, cântă Dan Bittman, vedem oameni intrând progresiv în joc, nu ştim de ce, dar misterul se dezvăluie repede, când în fundal apare firma unei bănci. Oamenii cântă de bucurie că şi-au luat credite…
Idiot. În pofida asigurărilor de ieşire din recesiune – care pot fi chiar reale, dar irelevante, dacă ţinem cont de realitate – tocmai am aflat că lunile mai şi iunie vor fi vârf al scumpirilor, norocul nostru că vine vara şi nu mai plătim ataât de mult gazul metan. În context, cântecele de bucurie pentru împrumuturi sunt o găselniţă cel puţin neinspirată. Acum, or fi spoturile publicitare o convenţie simbolică, dar de aici, până la a cânta, e cale lungă şi mai ales, o doză substanţială de neverosimil. Nimeni nu se regăseşte într-o astfel de reclamă, mai mult, are darul de a enerva. De fapt, sunt încercări de a stimula o piaţă deocamdată moartă, oamenii sunt prea puţin preocupaţi cum să ia împrumuturi. Aşa cum se fac încercări publicitare pentru a vinde apartamente prin fel de fel de „residence”, altădată obiect de invidie, acum, carcase goale de blocuri, triste şi unele neterminate.
Oricum, economia este departe de a fi deblocată. Nimeni nu va merge să ia credite, oricât de săltăreţe ar fi melodiile. Şi înclin să cred că fără măsuri reale de stimulare a creşterii economice, altele decât tăieri de salarii şi concedieri, spoturile fericite rămân fără rezultat.