Cultul Soarelui la geto-daci
Pentru cine cutreieră pentru prima oară zona Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, peisajul devine deosebit de încântător prin varietatea reliefului montan, de mare atracţie pentru iubitorii de drumeţii, prin îmbinarea trecutului istoric dacic, probat aici prin atâtea mărturii interesante cu prezentul înnoitor, reprezentat de coloritul etnografic, atât de specific satelor din zonă. În acest peisaj de neîntrecută frumuseţe a fost venerat, încă din timpuri străvechi, Soarele.
Soarele de andezit de la Sarmizegetusa
Cultul Soarelui a fost răspândit, pe toată suprafaţa pământului şi la diverse culturi, prima atestare arheologică a venerării Soarelui provenind din Egipt. Ca astru, soarele se numeşte RE şi acesta este şi numele obişnuit al zeului solar, respectiv Re (sau Ra). În concepţia vechilor egipteni, el reprezintă divinitatea primordială, zeul creator.
Mărturii ale existenţei Cultului Soarelui se întâlnesc şi la geto-daci, soarele fiind considerat conducătorul lumii superioare şi a celei inferioare, pe care le vizita zilnic, în cursul deplasării pe bolta cerească. El era garantul justiţiei şi sursa înţelepciunii. Dintre mărturiile care dovedesc existenţa cultului Soarelui putem menţiona „Soarele de andezit” de la Sarmizegetusa Regia (foto), cu un diametru de 7,1 metri, lucrat din plăci de andezit şi având în centru un disc de 1,5 metri diametru. Săgeata încrustată este orientată către Nord, acest loc fiind altarul pe care se aduceau ofrandele. Mai mult, aranjamentul stâlpilor şi lespezilor din sanctuarul rotund de la Sarmizegetusa dovedeşte cunoaşterea calendarului de 365 de zile şi a mişcării Soarelui pe parcursul anului. O altă mărturie a acestui cult la daci ar fi utilizarea focului sacru şi practicarea incineraţiei, ca omagii aduse Soarelui. Denumirea probabilă dată de daci Soarelui era „Dzio”, nume de la care provin cuvintele actuale „ziua” şi „zeu”
O stea printre miliarde de stele
Cultul Soarelui a fost strâns legat de sanctuarele circulare ca acela de la Sarmizegetusa Regia sau de la Stonehenge. Noţiunea de cerc sacru s-a extins apoi în toate practicile magice, ca o formă de protecţie a spaţiului în care se desfăşoară un ritual.
Astăzi, Soarele nu mai are însuşiri mitice, el este văzut ca o sferă gazoasă gigantică, în vârstă de patru miliarde şi jumătate de ani, stea care pluteşte pe un braţ spiralat al Căii Lactee, printre miliarde de alte stele, fiind principalul furnizor de lumină şi căldură necesară biodiversităţii, influenţând starea atmosferei, determinând clima şi întreţinând viaţa pe Pământ.
