Culmea disperării

Volodia Macovei
Cu voce gâfâită, alergat de justiţie, de analişti şi comentatori politici, de media, Dan Voiculescu a îmbrăcat haine colorate ţipător de măscărici al propriei sale curţi „regale”. Fostul om de casă al Securităţii lui Ceauşescu, gestionar hulpav al unei averi a statului român, din care se pare că şi-a croit propria avere fabuloasă, politician al compromisului şi şantajului, el ni se arată acum precum un şoarece speriat, prins la colţ şi chiţcăind din rărunchi, doar-doar scapă de acolo.
Anchetele asupra sa, asupra unor membri ai familiei, asupra unor colaboratori acuzaţi de trafic de influenţă şi şantaj ori colaborare la acestea, au stârnit fostul comunist, acum, arătându-şi adevărata faţă, fără mierosul duplicităţii politicianiste, fără pomposul marilor alianţe în numele unui partid mic de tot. Voiculescu strigă în piaţa publică „hoţii!”, după ce şi-a acoperit toate oglinzile din casă spre a nu-şi aminti cine este el însuşi. Declaraţiile sale din ultima vreme acuză, anarhic, tot ce nu-i aparţine sau nu este sub controlul său, de rea voinţă în ceea ce-l priveşte. Toată lumea, în afară de el şi grupul său de slugarnici, este vinovată, toate instituţiile statului, după părerea sa, nu au altceva de făcut decât să-i tulbure traiul tihnit de boier căruia nu i se poate întâmpla nimic. Justiţia să-şi facă treaba, dar nu faţă de el!
Mai nou, în lipsă de idei, ameninţă cu declanşarea unui nou referendum, deşi nu este în putere să facă asta, după ce televiziunile sale făceau îndemnuri prost mascate, chemând populaţia să-i apere în stradă de justiţia care le-a dibuit afacerile. O declaraţie de genul „Ştiu că legalitatea este ultima voastră grijă, aşa că nu mai pierdeţi vremea, nu o mai luaţi pe ocolite! Ştiţi cum mă numesc, nu mai lucraţi prin interpuşi! O ţară întreagă v-a înţeles deja intenţiile. Aşadar, atacaţi-mă direct!” reflectă o patologie gravă, un spirit cvasi-paranoic, Voiculescu văzându-se pe el însuşi ca martir al neamului. Penibilul apare în nud atunci când marele patron pus la colţ spune că moare de grija noastră, a românilor: „Am un pic de grijă pentru România. Dacă avem judecători şi procurori care fac astfel de lucruri, poimâine putem veni toţi la rând.”. Ei, aş!