Cu sănătatea-n pod

Volodia Macovei
Ieri, citeam o ştire interesantă care anunţa că şapte bolnavi de cancer au avut câştig de cauză în instanţă, în procesul prin care acuzau faptul că neactualizarea listelor cu medicamentele compensate le-a limitat accesul la medicamente noi, mai eficiente. E o picătură într-un ocean al nesimţirii guvernanţilor, dar e măcar un semn, un strigăt, o luminiţă care poate atrage atenţia.
Problema listelor cu medicamentele compensate este veche şi mereu a fost dosită, amânată, agăţată în vârful unor declaraţii sterile, provenind de la guvernare. În fapt, teribila listă cu medicamentele compensate trebuia actualizată cu ani în urmă, deoarece lucrurile s-au schimbat, iar industria de medicamente a pus pe piaţă deja produse noi, mult mai eficiente decât cele ce existau până în acel moment. Teoretic, românii ar avea dreptul la compensări inclusiv la medicamente moderne, cu atât mai mult cu cât acestea pot fi soluţia care nu exista până acum. Dar interesele par să fie altele.
S-a tot discutat, inclusiv la nivel mondial, despre presiuni şi corupţie în relaţia dintre marile companii farmaceutice şi politicieni ai puterii, despre impunerea unor anumite medicamente, din stocuri nevandabile, sau din produse care nu sunt prea căutate. Nici la noi n-or sta lucrurile altfel.
Necazul mare este, însă, altul. Mereu se vorbeşte despre lipsa de bani, care forţează guvernanţii să ne ţină fără medicamente compensate, de calitate. Dar unde Dumnezeu se tot duc banii pe care statul îi încasează cu înverşunare de la români? Românul fumător plăteşte un preţ nesimţit pe pachetul de ţigări, în ideea că acciza uriaşă la tutun ar fi folositoare pentru sistemul de sănătate. La fel şi cu băuturile alcoolice. La fel şi cu alte taxe scoase ca porumbeii din jobenul politicienilor. La fel şi cu asigurările de sănătate care nu-ţi folosesc la nimic, tot şpaga fiind cea care-ţi salvează viaţa.
Realitatea este că aceşti bani, luaţi cu japca de la cetăţean, ajung tot în portofelele politicienilor, în structurile supradimensionate de funcţionari plictisiţi. Or, la cât de voluminoase sunt aceste portofele, de unde să mai ajungă şi pentru compensarea medicamentelor?