Cu concursul lor şi din ignoranţa noastră…
Se apropie de final cei 20 de ani brucanieni, prezişi ca strict necesari, pentru ca populaţia din România să înveţe democraţia. Nu-i vorbă, ceva-ceva a învăţat ea, dar încă e o posibilă victimă a populismului deşănţat.
Eu, unul, mărturisesc că m-am săturat de preşedinţi ultra-charismatici, de tip tătuc. Am învăţat că un preşedinte, oricâte ar promite şi oricât ar fi de bun, nu poate să facă minuni. Poate însă să ofere suport instituţiilor statului, să dea prestanţă pe plan internaţional, să impună prin echilibru şi înţelepciune.
Ne place sau nu, garantul democraţiei, aşa cum este ea în România anului 2009, imperfectă, este Parlamentul. Din păcate, politicienii au făcut parcă tot posibilul, pentru a da o imagine deplorabilă instituţiei, asimilată cu mai puţină eficienţă şi cu mai multă promovare a intereselor personale. În ultimii ani, preşedintele Băsescu s-a aflat într-un permanent conflict cu Parlamentul şi cu majoritatea parlamentarilor, conflict ce a culminat cu suspendarea sa din funcţie. Sintagma cu cei 322 a făcut ceva carieră.
Acum, se vehiculează problema reducerii numărului de parlamentari şi transformarea parlamentului actual, într-unul monocameral. Populaţia, cel puţin o parte destul de mare a ei, zice că da, sigur, e de acord. Am ajuns din nou într-un populism deranjant, în care se va vota după ureche, aşa cum s-a plebiscitat Constituţia în 2003. În afară de prevederea cu renunţarea la serviciul militar obligatoriu, nimeni nu prea ştia ce şi cum. Dar a trecut, poate vă amintiţi, votată timp de două zile, cu un mare număr de oameni prezenţi la vot, în special în a doua parte a zilei de duminică.
Aşa şi acum, cu parlamentul unicameral. Băsescu vrea referendum pe un subiect pe care majoritatea nu-l cunoaşte, nu realizează implicaţiile, nu ştiu cum e în alte ţări europene (cele mai multe dintre statele europene de mărimea României au parlament bicameral), nu vor avea timp să se informeze şi de fapt, nici nu vor fi stimulaţi să o facă. Vor asculta doar îndemnuri populiste, demagogice, de natură să-i ridice şansele lui Băsescu de a fi ales preşedinte. În fond, cred că-i pasă prea puţin de tipul de parlament. Îi pasă doar în măsura în care-l va putea controla mai eficient. Şi, să fim serioşi, nu asta e cauza pentru care nu merge treaba în ţară.
