Contract cu Romtelecom

Eu am rămas abonat Romtelecom. Poate pentru că păstrez nostalgia primului număr de telefon, rămas aproximativ acelaşi de când m-am mutat în Deva, 1968 adică.
Zilele trecute m-am dus la aşa-numită Poştă veche, pentru un contract de internet wireless. Intrăm – eram însoţit – nimeni nu ne întreabă nimic, deşi e genul de aranjament unde ar trebui să fii întrebat ce doreşti (nu noi am conceput scenariul astfel, ci ei…). Vrem să intrăm într-un birou, ni se spune că nu-i nimeni acolo. Întrebăm dacă ăsta e magazinul Romtelecom. Ăsta este, ni se spune. Atât. Nu că ce doriţi, aşteptaţi, staţi aici sau dincolo. În tot spaţiul ăla, erau doar două funcţionare, una la ghişeul de informaţii, alta la o masă, unde părea că discuţiile cu clienţii sunt interminabile. Ne ducem la ghişeul de informaţii. Aici se fac contracte? întreb. Se fac, dar aşteptaţi… În fine, prima informaţie concretă. Şi am aşteptat. Şi am aşteptat… La ghişeul de informaţii, că la masă erau aceiaşi clienţi.
…Am aşteptat cam 45 de minute, după care încă 15 minute au durat formalităţile de încheiere a contractului. În fine… Eram sigur că Romtelecom, grijuliu faţă de bani, a concediat funcţionarii. Profitul se face şi pe seama clientului, care nu are decât să aştepte. I-am spus asta şi doamnei care ne servea, dar a ridicat din umeri. Nu e vina noastră, mi-a răspuns. Aşa este. Nu e vina lor, deşi au de suferit de pe urma nervilor produşi clienţilor. Care clienţi nu sunt întotdeauna atât de răbdători ca noi şi mai ales atât de dispuşi la a accepta nevinovăţia funcţionarilor. În orice caz, toate aceste modernizări succesive, împănate cu electronizări şi „onlainizări” de tot felul, introducerea roboţeilor care te trimit la tasta 1, 2,…n, în loc să simplifice treaba, o complică. E impersonal şi enervant să asculţi cântecele şi din când în când să ţi se spună că mai ai de aşteptat nu ştiu cât până te va prelua un operator. Putem face ceva…? Ca în multe alte cazuri, voi răspunde că nu.