Contrabanda „pentru popor”

În aprilie 1988, 15 persoane, ingineri şi tehnicieni de la fosta Întreprindere judeţeană de transport local din Deva, între care mă număram, ca stagiar, am plecat spre Constanţa, într-un schimb de experienţă cu omologii noştri de acolo.
De ce tocmai Constanţa? Pentru că inginerul-şef al firmei noastre fusese ofiţer mecanic pe navă şi avea contacte acolo. Tocmai de aceea, ne-a promis că va face tot posibilul să vizităm un vapor, ceea ce a şi reuşit. Cu microbuzul nostru, am intrat în portul comercial şi am vizitat o navă foarte mare, un mineralier românesc de 65.000 tdw, nu mai reţin cum se numea.
Nava era imensă, ne-a impresionat, iar la finalul vizitei ni s-a lăsat timp la dispoziţie, cu voie de la căpitan, să mergem prin cabinele echipajului, deloc întâmplător – de altfel, ne şi doream. Portul ne-a apărut de la început ca un fel de peşteră a lui Ali Baba – nu ne-am înşelat! În fiecare cabină (era concurenţă între marinari…!) găseai tot ce doreai şi ce nu doreai: cafea, ţigări, băutură, reviste porno, ciorapi de damă, blugi, ciocolată, parfumuri scumpe, ceasuri, mărci şi dolari… Nu în genţi, aşa cum aduceau polonezii prin tren, ci în cantităţi mari, ascunse pe sub paturi, dulapuri şi prin alte locuri, despre care eram asiguraţi că nu ar fi descoperite nici de cel mai vigilent vameş (nu există ascunzătoare mai bună decât un vapor, nu s-a spus, practic, e imposibil de controlat). Fiecare şi-a cumpărat ce a vrut, în funcţie de banii pe care i-a avut. Majoritatea au cumpărat ţigări, câte trei-patru cartuşe de Assos, pe atunci la mare căutare. Fiind 15 persoane, cartuşele au fost ascunse pe sub scaunele microbuzului, câteva fiind totuşi lăsate la vedere. Oricum, ni s-a spus cât trebuie să dăm la ieşirea din port şi că în general s-a vorbit deja şi totul e aranjat, nu trebuie să avem emoţii. Am avut, dar totul era într-adevăr aranjat.
La plecare, am întrebat dacă nu ne-ar putea da nişte motorină, era mare criză. Au râs, spunând că dacă branşează furtunul de alimentare al navei la microbuzul nostru, ni-l vor umple cu totul, în câteva secunde. Până la urmă, am făcut un plin, evident, nu direct de la vapor.
Nu am motive să cred că situaţia s-a schimbat prea mult, poate mai puţin amănuntul că nu mai avem flotă…

3 comentarii la „Contrabanda „pentru popor”

  • 1 martie 2011 la 12:18
    Permalink

    Ar mai fi ceva interesant, totusi !!
    Faptul ca atunci nu ati spus nimic ! Faptul ca organul de securitate(informatorul), nu si-a facut datoria.
    Acum stiti ca fapta s-a prescris!
    E adevarat ca si acum faptele se petrec la fel, Dar, de data aceasta insa, cel infiltrat si-a facut datoria!
    Flota sa nu o mai plingem , ca banii tot noi i-am papat!
    Sau poate vreti sa mai continuam cu plinsul? Hai sa plingem atunci si BCR, Romtelecom, CSH, etc.

  • 1 martie 2011 la 12:28
    Permalink

    Da, aveti dreptate. Nu am spus nimic atunci. Dar daca nu s-ar fi putut face, daca stiam ca exista control, nu am fi riscat sa cumparam tigari de contrabanda. Am cumparat pentru ca sistemul era pervertit. Iar de pe urma lui, si a noastra, marinarii si comandantii de nava au facut averi de 1 milion de dolari…atunci! Si multi alti bisnitari, ca eram student si imi cumparam blugi de la ei. Chiar si primul secretar PCR o facea!
    Mai sugerati, absolut corect, ca exista o complicitate intre contrabandist si cel care cumpara, client adica. Exact. Exista. Omul nu a ajuns la un nivel de constiinta atat de ridicat incat sa doreasca sa refuze un chilipir, mai ales pe vremea aia, cand nu se gasea nimic. Acum se gasesc, dar sunt scumpe… insa contrabanda e nociva, banii pentru sanatate sau educatie se pierd pe vile si sponsorizari de partid. Dar la noi totul e suprataxat. Daca, de exemplu, s-ar aduce benzina de contrabanda, nu s-ar cumpara? Ba da! E treaba dvs. sau a mea sa controlam? Nu! Putem cel mult sa ne dam cu parerea…

  • 1 martie 2011 la 17:49
    Permalink

    Cred ca in conditiile unei societati normale nici nu era necesar un raspuns la „feed-back-ul” articolului sau nu exista pur si simplu un „feed-back”.Dar la noi,azi,intilnesti foarte multi concetateni care sustin sus si tare cind e vorba de medici,cadre sanitare si drepturile lor,ca toti sint niste hoti ,ca sa nu reproduc exact exprimarea.Si asta in conditiile in care am intilnit cazuri multe cind medici onesti,nu scapau de insistentele pacientilor sau rubedeniilor de a le baga ceva in buzunar,decit cu o aminare,gen:”Daca scapa cu viata,mai discutam !” Si vorbesc de oameni cu venituri extrem de modeste,dar ajutati si de disperare,aveau o imagine distorsionata asupra actului medical.La sfirsit acelasi medic trebuia sa gaseasca orice mijloc de evitare a celor in cauza convinsi ca „Asa trebuie !”Si-atunci nu mai trebuie sa ne mire ca pe filiera apare „femeia de serviciu” cu mai putina demnitate.Deci vamesul.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.